Volumul 2 – Mai mult decât o carte – Adevărul – 8

 

Atât de smerit … … … A FOST!

Am mai vorbit puțin, apoi l-am invitat la masă.

-Ce-i cu abundența asta? Pentru mine v-ați pregătit așa? a întrebat privind bucatele de pe masă.

-Sigur că pentru Înaltpreasfinția Voastră, a răspuns bătrâna. Și mai avem. Vă pun și un pic de vișinată făcută de mine, a continuat punând vișinată în păhărele.

-Haideți să facem rugăciunea! a zis duhovnicul meu zâmbind.

Spunând rugăciunea a ridicat mâinile pentru a binecuvânta bucatele. În acel moment am simțit că nu doar noi participam la rugăciune, ci întreg Universul, cuprins între mâinile sale.

Ne-am așezat la masă ca la Cina cea de Taină. Atmosfera profund duhovnicească a transformat o cină obișnuită într-o sărbătoare.

Bătrâna îl tot îndemna pe duhovnicul meu să guste din vișinată. La un moment dat s-a ridicat și a plecat la bucătărie să aducă ceva.

-Ce fac? E dezlegare? m-a întrebat, zâmbind, părintele meu.

-Nu, i-am zis în șoaptă. Mai ales că aveți și un tratament de luat.

-Dați-mi, vă rog, sticla să o pun înapoi și las puțin  de tot, un vârf de linguriță, să vadă că beau, pentru că nu vreau să o supăr.

L-am privit și am zâmbit. Delicatețea și smerenia omului din fața mea mă uimeau… a câta oară.

Când s-a întors, gazda, s-a uitat direct la păhărelul din fața duhovnicului meu.

-Vă mai pun un pic de vișinată, Înaltpreasfințite? a întrebat bătrâna văzând că păhărelul e aproape gol.

L-am privit pe duhovnicul meu și am zâmbit discret.

-E suficient. Vă mulțumesc mult! Este foarte bună. Tot ce pregătiți dumneavoastră este bun, a zis cu multă căldură, fiindu-i recunoscător, și după atâția ani, pentru faptul că l-a găzduit când era student.

Va urma

Volumul 2 – Mai mult decât o carte – Adevărul – 7

1 comentariu

Mariana Ungureanu

ce frumooos,parca si eu m am simtit la masa cea de Taina!!

Lasă un răspuns