Volumul 2 – Mai mult decât o carte – Adevărul – 19

Următoarea zi am plecat mai devreme de la redacție. Trebuia să merg într-o delegație. L-am sunat pe duhovnicul meu să-l întreb unde e și să-i spun că trec să-i las niște materiale. Mi-a spus că e la birou și că mă așteaptă. Un coleg avea și el drum pe la Piața Unirii, așa că am mers cu el cu mașina. M-a dus până la Catedrală, apoi și-a văzut de drum. Intenționam să trec pe la Preasfințitul Teofan, dar nu a mai fost nevoie. Imediat ce a plecat colegul meu, l-am văzut pe Preasfințitul coborând scările Reședinței Patriarhale. O credincioasă l-a așteptat cu un buchet de flori și cu un cadou. I-a dat florile și darul pus într-o pungă pentru cadouri, a luat binecuvântare, au schimbat câteva cuvinte, după care femeia a plecat. M-am apropiat și eu. I-am spus că voiam să trec pe la birou, pentru a-i spune ceva.

-Sigur. Chiar la birou merg. Haideți!

-Mulțumesc pentru invitație, dar nu mai intru Preasfinția Voastră. Trebuie să plec într-o delegație și mă cam grăbesc. Vreau să-mi cer iertare pentru aseară.

-Pentru aseară? a întrebat uimit. Dar n-ați greșit cu nimic.

-Ba am greșit cu ceva. Pe lângă faptul că v-am speriat, v-am și întrerupt de la rugăciune. Iertați-mă!

-Nu m-ați întrerupt, v-am spus, mă gândeam la programul de azi.

-Preasfinția Voastră, înainte de a mă apropia, v-am urmărit câteva momente, așa, ca un detectiv, am zis zâmbind. V-am văzut cât de concentrat erați, am văzut cum se învârtea metania în mâna Preasfinției Voastre, semn că rosteați Rugăciunea Lui Iisus.

-Sora Mihaela, dar din dar se face Rai. Am primit aceste flori și o cutie cu bomboane. Florile vi le dau dumneavoastră, iar bomboanele copilului care se apropie de noi ținând-o strâns de mână pe mama lui, a spus schimbând subiectul și dându-mi florile.

-Vă mulțumesc mult! am reușit să zic înainte ca acel copil  însoțit de mamă, să ajungă lângă noi.

Femeia a luat binecuvântare, iar copilul s-a bucurat foarte mult de bomboanele primite. După ce au plecat, Preasfințitul Teofan, mi-a dorit călătorie rodnică, apoi am mers la birou la duhovnicul meu.

-Sărut mânaaaa! Iată-mă! am zis zâmbind.

-Vă văd, mi-a răspuns duhovnicul meu tot zâmbind.

-Da, mă vedeți, dar vedeți că am și un buchet de flori?

-Văd și asta și mai văd că sunteți și foarte amuzantă. Este efectul plecării în delegație?

-Da. Și efectul întâlnirii cu Preasfinția Voastră și cu Preasfințitul Teofan de la care am și florile. Le-a primit și Preasfinția Sa de la o credincioasă, a spus că dar din dar se face Rai și mi le-a dat mine, iar eu vi le dau dumneavoastră, tot pe același principiu.

-Și eu să le dau altcuiva până vor ajunge din nou la Preasfințitul? a întrebat amuzat. Știți pilda aceea cu ciorchinele de strugure, care a fost plimbat prin toată mănăstirea până a ajuns din nou la cel care îl primise?

-Da. O știu, tot de la Preasfinția Voastră.[1] Vă las buchetul de flori pentru că plec în delegație, altfel l-aș fi luat cu drag acasă. Am constatat că și Preasfințitul Teofan este foarte darnic. Nu e pentru prima dată când procedează așa. Eram odată la birou la Preasfințitul și, la sfârșitul programului,  am văzut cum a dat tot ce a primit în ziua respectivă, unui preot care venise cu o problemă și părintelui secretar. Nu a oprit nimic pentru Preasfinția Sa.

-Dar din dar se face Rai, nu? a spus zâmbind.

Am mai schimbat câteva cuvinte, apoi am plecat.

Cât timp a fost Preasfințitul Teofan în București, am mers la câteva slujbe oficiate de Preasfinția Sa. De regulă mergeam unde slujea duhovnicul meu, dar erau și momente  în care, fie duhovnicul meu pleca din țară, fie aveam vreun moft, cum zicea Preasfinția Sa, nu voiam să-l însoțesc în afara Bucureștiului și atunci mergeam la Sfânta Liturghie la Catedrală, la Mănăstirea Radu Vodă sau la Mănăstirea Antim, biserici la care l-am auzit slujind pe Episcopul Teofan.

Slujbele săvârșite de Preasfinția Sa erau o adevărată încântare. Avea și are o voce foarte frumoasă și caldă, predica impecabil, având o dicție perfectă.

Și Preasfințitul Teofan plecase din București, dar povestea despre Preasfinția Sa continua în împrejurări în care nu le-aș fi putut intui. [2]

[1] Cel mai tânăr frate dintr-o obște mică a unei mănăstiri, a primit un ciorchine de strugure de la un credincios. Văzând că arată foarte bine, nu s-a îndurat să mănânce . I l-a dus duhovnicului lui, duhovnicul i l-a dat starețului, să-i facă o bucurie, starețul i l-a dus unui călugăr în vârstă care era suferind, călugărul acela s-a gândit să i-l ofere fratelui celui tânăr, care îl și îngrijea.  Când și-a dat seama că strugurele a ajuns neatins, din nou la el, a înțeles câtă dragoste era în acea mănăstire și, la masă, l-a împărțit la toată obștea.
[2] Despre Preasfințitul Teofan mai sunt multe de spus, chiar în cadrul acestei lucrări

 

 

Volumul 2 – Mai mult decât o carte – Adevărul – 18

Nu-mi mai țineți predici!

Lasă un răspuns