Visând la lumea perfectă

 

Plouă și parcă ploaia vrea să spele tot răul din lume. După o zi foaaaarte plină, visez la o lume perfectă, la Grădina Edenului, unde exista Iubire, Iubire și doar Iubire.

Unde nu exista nicio suferință, nicio lacrimă… niciun gând viclean, nicio trădare, nicio fărâmă de întuneric… Unde omul iubea totul, apa, aerul, cerul, animalele, copacii… totul…

Omule, unde ți-ai pierdut frumusețea de atunci?

M.I.

Lasă un răspuns