Viaţa în bagaje

Astăzi, mă iau la trântă cu neputinţa,
Ştiu că pe voi toţi, cei cu viaţa în bagaje
Vă doare în surdină o absenţă,
Ştiu gustul sării prelinse pe obraz, până sub gât,
Unde se îneacă luciditatea,
Noi trecem, nu timpul!

 

Uneori, la răscruci, iau pe cineva de mână,
Cineva care trece precum lacrima, mai departe,
Trecătorii pleacă, revin în înserări,
Mai calme, mai precise, mai elocvente,
Nu mai contează cine pe cine minte,
Beţia clipei mistuie lent,
Miezul chitarelor degustând rafinat,
Dragoste şi viaţă până la sânge.

 

Toate acestea sunt posibile doar azi, în fiecare azi,
Amintiri are doar clipa de acum, majestate,
Mâine, la aceeaşi oră,
Viaţa în bagajul cu rotile se va lăsa trasă iar,
Pe drum, oraş, scară rulantă.
Urcă şi coboară viaţa, în bagajul cu rotile,
Pe care uneori, nu am timp să îl desfac,
În zori plec iar, viaţa mi-a făcut injecţii cu sânge nomad.

 

Oraşe prin care trec, clipită de ispită,
bagaje, iluzii, trenuri de care mă agăţ pe ultima sută de metri,
autostrăzi spintecate râzând,
la filmare, festival, simpozion,
concerte, lansări, vernisaje, colocvii,
nunţi sau parastase,

 

Spelunci, pensiuni şi hoteluri luxoase,
În care în locul unor braţe blânde şi iubitoare,
Este întotdeauna un cearşaf alb, impecabil.

 

Himerele sunt necesare să ţină pe loc realitatea,
În fereastra minţii bat din aripi bilete de tren,
Îmi spun că prin toate acestea trebuie să treacă
Drumul. Poate că acesta e preţul,
Dar ce să cumpăr cu preţul vieţii?

 

În zori plec iar, încremenind în aşteptare.
Spre o altă iubire căreia îi adulmec sfârşitul
Curgând în picături de sânge, pe Golgota.

 

(din volumul ,,Sărutul femeii poem”, Ed. Semne, 2015)

”Abia acum sunt fericită”

Lasă un răspuns