”Veșnicia s-a născut la sat” – 2

Grădinița, foarte veche și ea, nefuncțională astăzi, păstrează încă amintirea jocurilor copilăriei Preasfințitului Galaction

Școala cu fântâna ei țărănească, își deapănă amintirile peste zidurile scorojite.

Pe băncile acestei școli, copilul Gheorghe Stângă, și-a descoperit pasiunea pt lectură și nu numai.

 

 

 

 

Biserica la apus de soare

Cimitirul – locul unde toate ale lumii se opresc. Aici nu mai e loc nici pentru invidie, nici pt mărire, nici pt răutate… Aici rămâne doar nostalgia… rămâne iubirea… care e superioară morții…

Am ajuns la mormântul părinților Preasfințitului Galaction și cu recunoștință mi-am plecat capul. Nicolae și Elena, părinții care au dat Bisericii Ortodoxe pe Apostolul Alexandriei și Teleormanului. De sub pământul încărcat de flori, izvorau tăcute – amintirile. Nimic nu mai tulbura liniștea celor mutați acolo ”unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit”. 

 Le-am adus un prinos de lumină și am ”ascultat” șoaptele tăcerii. Din pământul acela nu mai răzbătea nimic, dar în cer… cântau îngerii… peste toată durerea apusă. 

Seara se lăsa deasupra crucilor încremenite…  Noapte pe Pământ… Lumina cea neînserată… în cer…

Ceea ce v-am prezentat este doar o picătură dintr-un ocean. Niciodată nu am avut atâtea trăiri, într-un timp atât de scurt. Despre locurile acelea, despre oamenii de acolo, despre gândurile lor și iubirea lor față de PS Galaction, voi vorbi altădată. Cine știe… poate chiar într-o carte. 

Mormântul părinților PS Galaction

 

Mormântul unuia dintre frații săi

Mormintele…

Cimitirul seara…

Apus de soare într-o zi de 17 octombrie…

”Veșnicia s-a născut la sat”

Lasă un răspuns