Unde ascundea urmele păcatului

Cu ocazia celor mai recente denigrări făcute la comanda lui Teodosie, mi-am adus aminte de o întâmplare pe care o uitasem cu desăvârșire. De ce o uitasem? Pt că… atunci… am crezut explicația lui.

Mulțumesc, Teodosie!

Să fie zilele lui puţine şi dregătoria lui să o ia altul – Psalmul 108

Când era la episcop vicar București, înaintea maicilor pe care le-a adus la Constanța, a avut ca slugă, o altă maică. Numele ei era… Calxxxxa.

Într-o zi l-am sunat pe ”sfânt” și i-am zis că aș vrea să ne vedem. Aveam noutăți pt el. Mi-a zis să merg la reședință.

-Ajung și eu în 15-20 de minute, a zis relaxat. E maica acasă. Sunați la interfon! Vă deschide ea.

Am făcut cum mi-a spus. Urcând scările și simțind un miros greu, am strigat-o pe maica.

-Unde sunteți măicuță? Ce se întâmplă aici?

Maica a ieșit pe holul care ducea la baia lui Teodosie. Era stropită din cap până în picioare.

-S-a înfundat WC-ul. Mergeți în sufragerie, mi-a zis și a intrat în baie.

Crezând că o pot ajuta cu ceva, am mers după ea. La baie, maica se lupta cu WC-ul. Cu o sârmă, din care făcuse un cârlig, scosese din WC o mulțime de prezervative. Când m-a văzut… s-a făcut albă ca varul.

-Ammm… făcut curat și când am vrut să trag apa, a refulat în baie, a zis rușinată.

-Nu mai încercați! Nu cred că reușiți! Sunați-l pe Preasfințitul să cheme pe cineva!

-Merg să mă schimb, a zis maica. Îl sunați dvs?

-Da. Sigur.

L-am sunat și i-a spus că s-a înfundat WC-ul, că nu-i pot da amănunte prin tel. și că e necesar să cheme pe cineva.

Când a venit acasă, maica strânsese deja prezervativele și curățase cât se putea curăța. I-am povestit ce și cum… el a făcut o grimasă și a zis:

-Ca să vedeți ce-mi face maica asta. Mi-au mai spus unii, alții… că în lipsa mea aduce seminariști în casă, dar nu am crezut. Acum e clar că e adevărat.

-Păi… prezervativele erau la dvs. în WC, am zis nedumerită.

-Au ajuns la mine. Avem aceeași canalizare, a spus găsind repede o explicație.

Și cum îl credeam sfânt, l-am crezut. Și pt că l-am crezut, l-am întrebat ce are de gând să facă, pt că nu e posibil așa ceva. Nu e normal ca maica să-i întineze reședința unde el se roagă. Puteți să râdeți. Da, atât eram de bătută în cap. Credeam tot ce-mi spunea. Tot.

La scurt timp după acest episod, într-o seară, Teodosie a chemat la masă, ca de obicei, niște seminariști. Maica, în timp ce-i servea, își mai intersecta privirea cu ei. Teodosie s-a ridicat nervos și a mers la ea la bucătărie să o certe.

-Nu ți-e rușine maică? Ce tot te uiți la seminariștii ăștia? i-a zis agitat.

Călugărița, care după ce văzuse prezervativele din WC, a prins curaj și i-a replicat:

-Cum adică? Eu n-am voie nici măcar să mă uit, dar dvs aveți voie să vă încuiați cu câte unul în baie și să stați câte o oră și ceva?

Teodosie, bulversat, s-a întors la masă, apoi… după ce au plecat seminariștii a luat-o de nebun pe străzile Bucureștiului. A mers toată noaptea. Singur… În noaptea aceea și-a făcut o strategie cum să o dea afară, dar cum să o și umilească.

În mai puțin de o săptămână a dat-o afară, iar eu am fost martoră la scenariul făcut de Teodosie, scenariu care părea… foarte real.

Nu-mi mai permite timpul să vă povestesc acum, dar voi reveni. Vreau să iau o pauză de acest infect, asta dacă nu mă va invita la un război cu el. Război, nu postări de blog.

Să fie zilele lui puţine şi dregătoria lui să o ia altul – Psalmul 108

Teodosie… nu uita! Pe Onilă colaboratorii l-au terminat îndemnându-l să facă plângere la poliție. Știi… am mai discutat despre acest lucru. Nu știu sau… poate știu, dar nu vreau să spun cine te îndeamnă să mă tot ataci, vrând să pară eroul /erorii tăi, dar cert este că, după fiecare atac al tău, mi-am adus aminte de multe lucruri și nu numai. Ai vrut să-mi faci un rău și Dumnezeu, pt mine, răul l-a întors în bine, iar pt tine, răul pe care ai vrut să mi-l faci, s-a întors în și mai rău.

Să nu crezi că mă sperii dacă spui că ai ”probe” împotriva mea și că le dai. Dă-le! Indiferent cât de credibile ai face să pară, EU ȘTIU CĂ NU EXISTĂ și din acest motiv sunt foarte liniștită. ”Probele există” doar fabricate de voi, iar Dumnezeu știe asta.

Să nu crezi că fac parte din cei în fața cărora faci: BAU și-i reduci la tăcere. Te-ai învățat să distrugi oameni, să-i denigrezi, să-i calci în picioare, iar ei să nu spună nimic. Eu nu fac parte din categoria lor. Mă ataci, RĂSPUND. Și voi răspunde din ce în ce mai dur. PROMIT. Dai ”probe” false – scot la lumină probe reale. Cu mine nu-ți merge, FETIȚĂ!

Indiferent cine m-ar ataca, nu am treabă cu ”goarna”, ci cu tine. Ești atât de prost încât… în denigrările comandate am recunoscut lucruri, scoase din context, evident, pe care ți le-am spus la spovedanie.

După cel mai recent val de denigrări, i-am trimis ”articolele” și ierarhului care m-a rugat să mai am puțină răbdare. Repet. Nu e vorba despre Mitropolitul Teofan, îl urăști destul, nu vreau să mai adaugi ură… gratuit.

A citit și s-a închinat:

-Doamne, nu e posibil să faci așa ceva cu cineva care nu doar că s-a spovedit la tine, dar ți-a și scris o carte. Ăstuia i-a luat Dumnezeu mințile. Vă rog să mă lăsați să-l sun, a zis hotărât.

-Nu, am spus și mai hotărâtă. Pe de o parte o să spună că mi-e teamă de amenințările lui, iar pe de alta nu vreau, pt că el a devenit barometrul meu. El  prin acțiunile lui îmi arată cât trebuie să spun și până unde trebuie să merg.

Și ca să vezi cum tot răul pe care vrei să mi-l faci, Dumnezeu îl întoarce în bine, după aproape 2 ani, aseară, după ce am scris despre cum ai procedat cu Bogdan, am găsit răspunsul la întrebarea pe care ți-am pus-o în seara de 3 dec. 2018:

-Dacă nu ți-am greșit cu nimic, de ce te porți cu mine ca și cum aș fi ultimul om?

În sfârșit am înțeles. M-ai alungat ca pe o cârpă, pt că nu-ți mai eram de folos. Scrisesem o carte despre tine, în care te-am descris ca pe un sfânt, m-ai folosit cât ai putut să mă folosești și când ai văzut că nu-ți mai fac pe plac și că nu vreau să distrug oameni în numele ”iubirii” față de tine, am devenit un obiect bun de aruncat.

Mă opresc aici, dar… revin… atunci când voi considera necesar, dacă nu cumva mă inviți să te ”căsăpesc”. Acum, după noua batjocură la adresa mea, mă voi opri când vreau și dacă vreau.

Repet. Aprinde fitilul! Tu… ca să nu am eu asta pe conștiință. Să nu pornească de la mine implicarea altor oameni.

Să fie zilele lui puţine şi dregătoria lui să o ia altul – Psalmul 108

”TEODOSIE , UN NEVREDNIC PATAT DE O INCREDIBILA DESFRANARE !”

 

Lasă un răspuns