Un muribund nu delireaza – vorbește despre lucruri din alte lumi

 

Aveam 11 – 12 ani când am stat pentru prima dată lângă un muribund. Era un vecin de care eram foarte apropiată. Îl vedeam, îl auzeam cum ”delirează” așa după cum spun mulți dintre noi. Deși nu înțelegeam nimic, ascultam cu mare atenție. Intuitiv simțeam că acolo e altceva, altceva decât delir. Din păcate sau din fericire, nu știu cum să zic, au fost câțiva oameni dragi care și-au desprins sufletele de trupuri ținându-i de mână.

Începând cu mama, continuând cu Părintele Nicodim Bujor, Părintele Damaschin Ștefan (care a fost și duhovnicul cumnatei mele) și acum la cumnata mea, am încercat să și decriptez mesajele pe care le transmiteau cei lângă care am stat. Înțelegând că un muribund nu delirează, ci transmite în parabole mesaje din alte lumi, m-am focusat pe deslușirea lor și în mare parte am reușit.

Ba mai mult decât atât, cumnata mea a vorbit într-o seară despre un lucru care avea să se întâmple în zorii zilei următoare. Un lucrul cutremurător despre care nu pot vorbi acum pentru că fratele meu nu a înțeles că unele lucruri / fapte nu sunt de trecut sub tăcere. Sper să înțeleagă până la urmă. Probabil are nevoie de timp după pierderea suferită pentru a-și așeza gândurile.

Pentru că de la un timp le fac pe toate pe repede înainte, mă opresc aici, dar voi reveni cu amănunte despre ce se întâmplă cu sufletul unui om pe patul de moarte. Nu din ceea ce am citit, ci din ceea ce am văzut, din ceea ce am simțit.  Cred că e timpul să ne trezim și să ne ocupăm mai mult de sufletele noastre. Ceasul morții este unul cumplit, mai ales pt cei care au stat departe de Dumnezeu toată viața. Ceilalți au parte de mângâiere, dar tot foarte greu e.

 

Lasă un răspuns