Un alt arhiereu homosexual?

 

 

Aceasta este ultima postare. Mă retrag pt o perioadă. Nu știu cât. Am avut niște zile și nopți de coșmar. Nu am mai reușit nici măcar să mă ocup de cartea ”Întâlnirea cu mine”. Am nevoie să mă odihnesc… să mă adun… În acest moment mi se încurcă literele în fața ochilor din cauza oboselii și nu numai.

Mă gândeam că citim articole pe fb, vedem zâmbete, dar nu știm ce drame se întâmplă dincolo de ecran. Orice accept și înțeleg pe lumea asta: căderea, neputința, orgoliu, teama și altele care sunt, vrem nu vrem, în firea omului, dar minciuna și neomenia nu le pot înțelege. Minciuna și neomenia sunt atributele diavolului. El e tatăl minciunii și el e total indiferent la cuvinte, la rugăminți, la tot.

Feriți-vă de cei care nu vor să comunice. Aceia sunt cei mai periculoși oameni. În tăcerea lor încearcă să vă afle slăbiciunile, își fac planuri și lovesc, dacă s-ar putea și mortal, fără niciun fel de remușcare. Dar despre acest subiect vă voi vorbi cu o altă ocazie. Atunci când mă voi convinge de faptul că cel care pune poveri și pleacă fără să-i pese, nu se va mai întoarce. Astfel de lucruri sunt greu de dus… pt orice om, pt că orice om are o limite.

Scriu acest articol pt că în contextul mai sus menționat, am mai fost și căutată de ”reprezentantul” unui ”abuzat” de care m-am simțit efectiv hărțuită. ”Abuzatul” e diacon și a apelat la mine pt că eu, zice că am ”experiență în domeniu” și pot înțelege cu ce traume rămâne un tânăr abuzat de un arhiereu și că eu trebuie să scriu despre acest caz.

Individul zice a fost traumatizat în anul 2008 și ce să vedeți și-a adus aminte acum că a fost traumatizat. Și spune că mai e unul ca el. Cât timp, cel dintâi, a fost în grațiile arhiereului respectiv, nu a mai fost traumatizat. De anul trecut, de când arhiereul a început să-l îndepărteze încet, încet și-a adus aminte că e traumatizat. Uite că nu mai înțeleg prin ce trece un tânăr care are o astfel de experiență, înțeleg însă altceva, că toate ”victimele” de bunăvoie ale ierarhilor sunt fie homosexuali, fie interesați.

Ce mai caută unul care se simte abuzat în preajma ierarhului respectiv? De ce după prima atingere nefirească a ierarhului nu se oprește direct la poliție? Sau merge pe ideea : abuzează-mă că-mi place și poate prind și un post bun? Evident că nu le găsesc scuze arhiereilor care au astfel de apucături, (prin prisma funcției, ca oameni încerc să văd cauza și nu doar efectul) dar nu-i mai plâng nici pe ”abuzații” de bunăvoie.

Poate vă amintiți că am primit niște însemnări despre un arhiereu, însemnări în care se atinge și acest subiect atât de sensibil. De atunci mi-am schimbat total percepția pt că am înțeles multe lucruri. După ce mă voi mai liniști puțin, cel mai probabil voi scrie o carte.

Pe individul care mi-a transmis că dacă nu-l ajut, până la urmă tot va găsi o modalitate să facă publice faptele respective, îl întreb încă de acum. A avut sentimente deviante, dar sentimente pt ierarhul respectiv de a acceptat să-l ”traumatizeze” ani la rând? Dacă da, înseamnă că și el e homosexual sau în cel mai ”fericit” caz bisexual și nu are ce căuta în biserică. Dacă nu a avut sentimente față de ierarhul respectiv, înseamnă că e cocotă masculină care se vinde pt bani și pt funcții.

Atât deocamdată.

Sper să revin odihnită și cu forțe proaspete.

1 comentariu

Uau,șocata raman de fiecare dată la astfel de subiecte!

Lasă un răspuns