TVR – marea ei iubire – marea ei durere…

ZAVAIDOC, istovit de propria-i menire…

”Ne-a lăsat, prin muzica sa, amintirea unor vremuri cu fanfare în parcuri, flaşnetari şi discuri de patefon. Ne-a lăsat nostalgia unui timp în care, pe înserat, la lumina felinarelor, dragostea se plimba cu trăsura.

Pe 4 aprilie 1944, la primele bombardamente, casa lui Zavaidoc a fost incendiată şi şi-a pierdut întreaga avere. S-a îmbolnăvit, a orbit şi a murit la numai 48 de ani, la Spitalul Filantropia. Ultimele sale cuvinte se pare că au fost: grozavă-i moartea…! Este înmormântat la Cimitirul Cernica, din Bucureşti.

Ne mai rămâne doar să vărsăm un pahar cu vin vechi, în fântâna acordurilor sale. Ne rămâne muzica lui Zavaidoc, odihnită în plăci de patefon, pregătită oricând să oglindească, în lama cuţitului, iubirea şi jalea”. – Clara Mărgineanu.

http://revistaflacara.ro/zavaidoc-istovit-de-propria-i-menire/

Lasă un răspuns