Treaptă către Înălţare – Iubirea

N – despre „Prin secundarul lumilor-povesti”

Volumul de faţă, la prima vedere, este o legătură lirică ce se adaugă salbei corolei lumii poeziei, însă pentru cei ce sunt dispuşi să jertfească moneda efemeră a kronosului vor putea înţelege, înlăturând cu pioasă eleganţă faldurile evidentului, că ceea ce se află în mâinile noastre nu este o culegere de versuri, ci o invitaţie…da, o invitaţie. O unică ocazie de a putea „cumpăra” cu moneda efemeră a timpului, nepreţuite şi nemăsurabile clipe veşnice, pentru a pătrunde într-o lume necreată, dar făcută vizibilă prin cele mai nobile unelte ale cuvântului, versurile. Poem după poem, treaptă după treaptă suntem invitaţi mai adânc să păşim pe un drum deschis special de Mihaela Ion înspre acel loc neegalabil al unicităţii relaţiei ipostasului ei cu transcendentul.

Metaforele, hiperbolele, epitetele şi comparaţiile, ritmul şi rima sunt ferestre prin care ni se oferă posibilitatea să cunoaştem lumea sufletului copil al Mihaelei care ne împărtăşeşte puritatea şi inocenţa iubirii în forma ei cea mai fericită. Citind în continuare strofă după strofă…sau mai bine spus, parcurgând treaptă după treaptă ajungem să o cunoaştem şi în ipostaza unei lupte a iubirii născută din transcendent care se vrea cunoscută şi împărtăşită în imanent…o maturizare lirică în plină metamorfoză înaintea ochilor inimilor noastre răvăşite de empatie şi înmărmurite la întrevederea acestei minuni la graniţa celor două lumi, cuminte cuprinsă între aceste două coperte, asemenea unei nestemate perle tăinuită de cele două aripi ale unei scoici ce se odihneşte pe fundul mitologicei Atlantide.

„Îngenuncheată-n poarta fericirii,

Cu mâinile în rugăciune – sfânt 

Ai coborât miresmele iubirii,

Ceruri din Rai, la mine pe pământ.”

 N.

Foto – internet

Lasă un răspuns