Teodosie – născut transgender?

Aceeași întrebare de „n” ori: „De ce nu mai scriu nimic despre Teodosie?” 

1. Pentru că am avut de pregătit lucrarea << „Să vezi iarăși” – În vremea pandemiei… de mâna cu Hristos>>, care va ieși în curând de sub tipar (o carte plină de surprize – vă asigur).

2. Pentru că mi-e silă de subiect…

3. Pentru că nu mai este o prioritate pentru mine. Aproape că am uitat că l-am cunoscut și îmi pare rău… EVIDENT… că l-am cunoscut.

După ce voi publica volumul 2 al lucrării „Mai mult decât o carte – Adevărul”, dacă nu mă mai provoacă individul, nu voi mai scrie nimic despre el. Nu am nimic de împărțit cu el, nu vreau nimic de la el, NU VREAU SĂ REIAU LEGĂTURA CU EL, vreau doar să restabilesc adevărul. Atât. 

Până atunci voi mai puncta din când în când câte ceva, doar când consider că e neapărat necesar.

Recent, în emisiunea lui de doi bani (unde răspunde unor întrebări care mai de care mai „plecate”) a spus, strâmbându-se, că nu e de acord cu homosexualitatea și cu parteneriatul civil între persoane de același sex. Dacă-l vedeți cât de convingător este, credeți că el, homosexualul înrăit, este homofob. (Aveți, mai jos, ca exemplificare video). Și chiar este. Teodosie este homofob. 

Poate vi se pare șocantă și de neînțeles afirmația mea. Unii ar putea spune că mă contrazic. Nu mă contrazic deloc. Citiți până la capăt și veți înțelege de ce spun asta. Și spun asta, după ce mult timp am încercat să înțeleg ce se întâmplă cu el. 

Cei care urmăriți blogul și cei care ați citit volumul 1 al lucrării  „Mai mult decât o carte – Adevărul”, știți că, timp de 20 de ani, l-am considerat sfânt, dar… a venit și ziua în care i-au picat măștile. Toate.    

După ce am aflat cu probe de necontestat că Teodosie e homosexual și după ce am depășit momentul șocului, am avut o discuție foarte serioasă cu el, i-am spus că nu-l judec, nu mă îndepărtez de el, că e ca și tatăl meu și că, dacă aș fi aflat așa ceva despre tatăl meu, asta nu însemna că nu-mi mai este părinte. 

Tot timpul în care i-am vorbit despre acel subiect a avut lacrimi în ochi și a stat cu mâinile încrucișate, semn că nu avea deschiderea necesară pentru a recunoaște, pentru a fi sincer. 

Către finalul expunerii mele, am spus că în inima mea va rămâne la fel, dar că îl rog să încercăm să vedem unde își are rădăcina această deviație sexuală și să găsim o rezolvare, mai ales pentru faptul că este călugăr și ierarh. La final, cu ochii plini de lacrimi, a îngăimat:

– De-acum eu nu vă mai pot spovedi!

I-am spus că nu-i nicio problemă. I-am promis că voi rămâne lângă el și îl voi considera în continuare duhovnicul meu. 

Teodosie însă, în loc să aprecieze devotamentul meu, văzându-se descoperit, încă din acel moment, a început să-și facă strategii pentru a mă denigra, deoarece mă vedea deja ca pe un posibil dușman. 

După ce a ajuns acasă, timp în care eu îl sunasem și nu răspunsese (pentru că această convorbire a avut loc la mine), m-a sunat și mi-a spus:

-Vă rog să mă credeți că nu am putut să vă răspund! Sunt foarte tulburat. Nu mi-a zis nimeni niciodată ce mi-ați zis dumneavoastră.

Am încercat să-l liniștesc, să-l asigur că voi rămâne lângă el și că-l voi ajuta cu ce voi putea. 

Pentru că țineam foarte mult la el, frământarea lui devenise (credeam) și frământarea mea. Și da, amândoi ne frământam. El cum să bage mizeria sub preș și cum să mă denigreze și eu… cum să fac să-l ajut. 

Am început să citesc tot mai mult despre homosexualitate, despre identitatea de gen, despre cauzele homosexualității… Discutam tot mai des cu puținii mei prieteni homosexuali declarați și încercam să înțeleg ce se întâmplă… Atunci am descoperit-o pe Daria Jane, pe care o apreciez foarte mult. (link-ul mai jos)

Zile și nopți citeam, căutam, tot căutam… o cale, o metodă prin care să-l pot ajuta pe duhovnicul meu să fie sfântul, – cel pe care îl descrisesem în carte. După atâtea nopți nedormite ajunsesem de nerecunoscut. 

În fiecare zi îi spuneam ce am citit, ce am mai descoperit.  

Când i-am vorbit despre persoanele transgender, a devenit foarte interesat. Îi urmăream reacțiile, gesturile, grimasele, tot. Începusem să descopăr cât era de chinuit. Începusem să îmi dau seama că „privegherile și slujbele lui de noapte” nu erau altceva decât o fugă de el, de conștiința lui. Dumnezeu îmi descoperea de la o zi la alta tot mai multe amănunte despre viața ascunsă a celui pe care îl credeam duhovnicul meu. 

După cum am mai spus într-un articol (link-ul mai jos), am auzit de foarte multe ori bărbați sforăind lângă el. Cum a fost posibil să aud asta? A fost, pentru că în fiecare seară, ca să poată dormi, îi citeam câte ceva. Spunea că vocea mea îl liniștește și că poate adormi mai repede (link-ul mai jos).

Fiind mult mai atentă decât înainte la tot ceea ce spunea și făcea, am început să observ că, de câte ori spovedea pentru prima dată câte un tânăr, îmi spunea că se bucură că nu are alte orientări. De câte ori îi povesteam despre prietenii mei homosexuali, mă îndemna să le vorbesc despre gravitatea acestui păcat, despre faptul că ar trebui să se întoarcă la normalitate. 

La început am crezut că-și bate joc de mine. Nu înțelegeam cum de el, care știa deja că am aflat cu dovezi de necontestat că e homosexual, înfierează homosexualitatea. Apoi, mi-am dat seama că el cu adevărat era și este împotriva homosexualității, că, homosexual fiind, îi detestă pe homosexuali. 

Punând lucrurile cap la cap, am concluzionat că Teodosie este foarte posibil să se fi născut transgender. Tocmai din acest motiv, deși este homosexual, pentru el este o normalitate, iar la alții îl vede un păcat. Dacă din punctul ăsta de vedere e un om foarte chinuit, asta nu-l exonerează de toate faptele mârșave pe care le-a făcut și le face. Dacă este un om chinuit, asta nu-i dă dreptul să distrugă oameni, vieți, familii. Dacă este un om chinuit, asta nu-i dă dreptul să extindă iadul din interiorul lui în exteriorul lui. Nu-i dă dreptul să se creadă dumnezeul la care toată lumea ar trebui să se închine etc. 

Sunt multe de spus, dar deocamdată mă opresc aici, concluzionând că, deși pare o nebunie, Teodosie, homosexual fiind, atunci când spune că este împotriva homosexualității, NU MINTE. 

Știți foarte bine că Teodosie mi-a făcut mult rău, dar… dacă am certitudinea (cunoscându-l așa cum nu-l cunoaște nimeni) că se întâmplă să nu mintă, voi spune că nu minte. Am spus „se întâmplă” deoarece, viața lui fiind o minciună, când spune adevărul este chiar o întâmplare. 

Vorbeam cu un prieten drag sufletului meu, care spunea că, dacă un om greșește de 99 de ori, el nu va rotunji niciodată. Nu va spune că a greșit de 100 de ori, chiar dacă mai era doar o greșeală până la 100. 

Teodosie, poate măcar acum îți dai seama pe cine ai lovit și pe cine ai pierdut, pentru că eu mi-am dat seama de mult de cine am scăpat.

Daniel Ion, mulțumesc pt video și pt informațiile postate.

 

Și-ar vinde și sufletul…

Hoața acuză…

”Părinte, Dobrogea vă așteaptă de 2000 de ani!” e ca și cum i-ar fi spus ironic și foarte grav în același timp

Lasă un răspuns