Teodosie – cea mai proastă strategie

Teodosie, doamnă dragă, poți să fii sigur că te-a luat tatăl tău dracu. Am pierdut o noapte… pt a-mi liniști prietenii, care s-au arătat oripilați, șocați de mizeria care zace în voi. Unii au plâns spunând că eu nu merit așa ceva. Pt ceea ce ați stârnit în sufletul prietenilor mei, veți plăti cu vârf și îndesat și aici și dincolo.

Mie puțin îmi pasă de ce spun niște otrepe ca voi. Pt mine important e ca atunci când închid laptopul, tel, ușa, când rămân cu mine, cu Dumnezeu și eventual cu prietenul meu, să fiu liniștită. Și sunt. Foarte liniștită. Deși prietenii care mă cunosc destul de bine, pt că interacționăm zilnic, sunt foarte tulburați, eu sunt mulțumită. Ceea ce ați făcut voi, este un răspuns la rugăciunile mele. În fiecare zi L-am rugat pe Dumnezeu să-mi dea un semn ca știu ce și cât trebuie să spun despre tine… amărâtule… și până unde să merg. Acum știu până unde trebuie să merg.

Ce-ai făcut, măi, TeoDOSnicule? Ai făcut celulă de criză să-ți dai doctoratul în blogul meu și să faci strategii? Dar cât ați muncit…! Ați scos citate din context și le-ați interpretat după mintea voastră pătimașă, ați reîncălzit o ciorbă… A fost bună? :)))

Uite că ai ales cea mai proastă strategie. Iată decizia mea: cu hoața nu am nimic de împărțit, așa că… aceasta va fi singura postare în care mai fac referire la ea. După această postare, nu-i voi mai răspunde, pt că eu nu am ce împărți cu un nimeni, pe de o parte, iar pe de alta, dacă îi răspund, îi dau valoare. Ea pt mine e cel mult un gunoi, iar pt gunoi există tomberon.

Asta nu înseamnă că nu va plăti pt fiecare cuvânt. Plătește deja, dar nu-și dă seama. Fiecare cuvânt spus la adresa mea, va fi o piatră de moară pe sufletul ei. Pe al tău… nu mai vorbesc. Dacă ei nu-i voi mai răspunde, cu tine însă, am treabă și… crede-mă că… de azi înainte… avem multă treabă.

Menționez că nu am citit tot ce a regurgitat aia. M-am uitat în diagonală și mi-a fost suficient. Atât de tânără și atât de plină de ură… E înspăimântător. Un prieten mi-a zis că s-a dezbrăcat de caracter. De ce s-a dezbrăcat? De caracter? Păi … a avut vreodată? Dacă ar fi avut, nu ar fi făcut ce a făcut și face. Iar dacă i-ar fi păsat cu adevărat de tine, amărâtule, și dacă ai fi plătit-o să scrie nu ar fi făcut-o. Ți-ar fi spus că e o legătură de foarte lungă durată și că nu are garanția că nu mă stârnește mai rău. Dar nu i-a păsat. Păi… când mai vede ea un așa ciolan? Să dea cu pietre într-un om care a muncit să-și facă un nume, nu s-a cocoțat pe numele nimănui. Ca să nu mai vorbim că e o diferență de vârstă, aș fi putut să-i fiu părinte. Ferească Dumnezeu să ai un așa copil că… te întrebi cu ce ai greșit.

Strategia ta de 2 bani a dat greș. Ai sperat că punând-o să scrie toate mizeriile posibile și neadevărate despre mine, o să intru în război cu ea și o să uit de tine, de fapt îmi și sugerează acest lucru.

TeoDOSnicule… știi ce ai făcut tu? Ai luat mopul (hoața) și m-ai lovit, iar acum tu ai impresia că eu o să mă cert cu mopul. Nu dragă doamnă, eu îl iau la întrebări pe cel care a folosit mopul, nu pe mop.

Aia zice că nu știi că m-a târât prin toată mocirla. Serios? Păi… tu ce păzești ca duhovnic? Nu trebuia să-ți ceară binecuvântare? Întreb așa… făcând pe proasta. Că eu te întrebam la orice postare. Și cum nu știi? Păi, articolul celălalt nu ți l-am trimis pe adresa oficială de e-mail? Și ce ai făcut? Că pe mine m-ai pus să șterg atâtea articole și te-am ascultat. Le-am șters.

Voi credeți că s-au găsit hoții cu prostul. Da, voi sunteți hoți, numai că eu nu sunt proastă. Ca drept urmare, vă dau un test greu de digerat pt voi. DACĂ NU AI PUS-O TU ȘI NU EȘTI DE ACORD CU CE A SCRIS, dă-i ascultare să șteargă tot ce a scris despre mine, să nu se mai amestece și să-și ceară iertare public, așa cum ai pus-o în cazul lui Tănăsescu, pt că aveai interes. Hai să te văd! Cum negociezi cu tine și ce alegi. Și ca să nu zici că nu ai văzut postarea, deși ești leșinat pe blogul meu, îți trimit postarea atât pe adresa oficială de e-mail și… o mai trimit în altă parte.

Și ca să termin cu individa și să încep cu mizeriile pe care i le-ai dictat, îi mai spus un singur lucru. Abera prin minciunile postate că mă uit la fotografiile ei și că încerc să-i găsesc defecte fizice. Chiar altă treabă n-am. Asta fac toată ziua. Preafrumoasă zână, te-am văzut doar în articolul despre dosarul tău penal și în fotografiile pe care mi le-au trimis prietenii. Atât. Nu am făcut niciodată referire la aspectul tău fizic, dar dacă vrei… fac acum. Ești o FEMELĂ frumoasă. Dar doar frumoasă. Adică ce e mai trist pt un om. Să fie frumos și atât. Singura lui posibilitate să-i fie să-și scoată trupul pe tarabă.

Nina Cassian, poate ai auzit de ea, nu era o femeie frumoasă, dar era extrem de atrăgătoare. Chiar dacă nu avea un chip frumos, a avut o viață frumoasă și a fost foarte iubită. Nu a trăit degeaba, nu și-a irosit timpul alergând după himere, nu a fost disperată după măriri etc. Tu, până la vârsta pe care o am eu acum, eventual, te vei târî prin biserici, vei căuta un pic de liniște și nu vei găsi. Și când îți va fi sufletul din ce în ce mai greu, pt că-ți va fi, să-ți amintești că ai încălcat niște reguli din Univers… bine stabilite de Dumnezeu. Ca să faci ceva în viață trebuie să ai caracter, demnitate, să lași loc de bună ziua, să ai spirit de sacrificiu etc. Iar tu nu ai nimic din toate astea. Și cu asta, cu tine, am încheiat… pt totdeauna. Poți să latri cât vrei și ce vrei pe blogul tău, dar să nu uiți: NU EXISTĂ FAPTĂ FĂRĂ RĂSPLATĂ. Tu, energetic, ești terminată. Deja ești terminată și știu bine ce spun.

 TeoDOSnicule, javră, gunoiule, ai uitat că prefața lucrării ”Mai mult decât o carte – Adevărul” am scris-o împreună? Diavole… de câte ori te-am întrebat dacă las expresia ”cea mai frumoasă poveste de dragoste”? De n ori. Și de câte ori mi-ai răspuns: Da? De n ori. Ai făcut-o premeditat, mizerie? Te-ai gândit că, dacă vreodată aflu cine ești și vreau să îndrept lucrurile, să ai de ce să te agăți? Să spui că am fost îndrăgostită de tine? Ba, mai mult, ai spus că nu dau probele pe care le am, pt că vreau bani sau altceva. Bani… în niciun caz. Dacă voiam bani, erai cel mai fericit, veneai cu un camion și îi și descărcai singur. Deci… știi că nu mă vând. Atunci ce vreau? După mintea ta? Să mă culc cu tine.

Surpriză. Uite că vreau să petrecem o noapte împreună, dar nu ca cele de până acum. Ci o noapte ”pasională”, nebună… Vreau să te legăn pe picioare și să-ți cânt. Poate dormi și devii mai lucid. Păi… ce să fac altfel cu tine? Știi tu să te porți cu o femeie? NU. Tu știi doar să stai cu fundul în sus, să te așezi în genunchi și să deschizi gura.

După ce ai râgâit prima dată, pe acolo, că sunt îndrăgostită de tine, un preot din Constanța, m-a sunat și m-a întrebat:

-Eu știu că ești un om sincer. Chiar ești îndrăgostită de Teodosie?

-Tu ce crezi? l-am întrebat.  

-Eu nu cred. Ce dracu să faci cu el, că-l pierzi prin pat.

Ai auzit? Te pierd prin pat. Ce să fac cu tine?  

Cât de mizerabil poți să fii? Să te folosești și de faptul că am scris ”Eroul meu”? Păi, n-am scris, mă, toată cartea cu acordul tău? Fiecare cuvânt a fost cu acordul tău. Și dacă tot te-ai folosit de asta, poate îmi spui și mine, cum de m-ai lăsat să scriu printre altele, că trupul tău e neatins de păcat, din moment ce tu erai WC? Ce fel de conștiință ai și cât de disperat ești să pari sfânt?

Am văzut că ai făcut referire și la sms-urile pe care ”i le-am dat” lui Varsanufie, iar tu știi bine că nu am scris așa ceva. Și mai știi că, la momentul acela, i-am cerut public să dea sms-urile cu nr. Mai știi și că ăsta a fost principalul motiv pt care nu voiam să mă împac cu el, chiar dacă tu ai insistat foarte mult.

Acum ce vrei? Să iasă Varsanufie și să spună că s-a lăsat influențat și că eu nu i-am scris așa ceva? Chiar dacă ar vrea să facă asta, nu sunt eu de acord. Nu vreau să intre în mocirla voastră. Mă descurc singură. La insistențele tale, m-am împăcat cu Varsanufie, și-a cerut iertare, mi-am cerut și eu iertare, că poate și eu am greșit cumva față de el.

Și vezi, mă, cum îți cunoaște Dumnezeu inima? Ai insistat să mă împac cu Varsanufie, pt că voiai să ai probele, să-l joci cum vrei tu. Care probe? În legătură cu Varsanufie nu există nimic, în legătură cu tine, DA.

Ține minte ce-ți spun! Tu nu vei ieși din viața asta până nu te vor vedea oamenii cum stai cum fundul în sus și cum ți se leagănă barba. Nu te baza că toți cei care au filmări cu tine sunt fie în sistem, fie plătiți, fie amenințați. Nu știi când și de unde apare, într-o noapte, filmulețul XXX cu Pinocchio al Tomisului.  Ai oprit tu filmarea în 2011, nu te baza că o poți face mereu!

Sunt multe de spus… și vor fi spuse.

M-ai denigrat în fel și chip, de la fățarnică, șantajistă la îndrăgostită de ierarhi.

Infectule… și dacă ar fi așa, NU E, dar dacă ar fi, NU E PROBLEMA TA ȘI NICI A ALTCUIVA. Ar fi alegerea noastră, peste care nici tu și nici altcineva nu are dreptul să se bage. Fiecare răspunde pt alegerile lui. Dar cum câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia, tu, voi, vă încadrați în categoria proști, foarte proști, incredibil de proști, extraordinar de proști, nepermis de proști.

Pe mine nu mă deranjează că ești homosexual. Faci ce vrei cu mizeria ta de trup, pe mine mă deranjează că m-ai încurajat să scriu o carte în care te-am descris ca pe un sfânt, iar acum când vreau să îndrept lucrurile în fața Lui Dumnezeu și în fața oamenilor, mă denigrezi în toate felurile, mă ameninți, mă filezi, îmi ameninți prietenii etc.

Am informații că ai mai vrea să bagi pe cineva în povestea asta să mă denigreze. Poți să-l bagi și pe Papa de la Roma, atitudinea mea va fi aceeași. O postare referitoare la persoana respectivă, apoi mă ocup de tine.

Și ca să o lămurim și cu îndrăgosteala, deși nu pot cuprinde azi tot, eu pe infectul de TeoDOSnicul l-am iubit foarte mult. Dar nu ca pe un bărbat, ci ca pe un înger. Mi-aș fi dat și viața pt el. A speculat naivitatea mea și dorința mea de înalt și mi-a alimentat această iluzie… că… e înger. Ba, mai mult, îmi tot amintea faptul că monahii sunt îngeri în trup.

De foarte multe ori îi spuneam că am impresia că nu e om, că e chiar un înger care face naveta între cer și Pământ. L-am venerat pe monstrul ăsta. Aceeași evlavie și aceeași iubire am avut-o și față de un alt ierarh, căruia i-am spus o singură dată că parcă e coborât din cer. Ierarhul respectiv, m-a oprit din adorarea mea și mi-a spus că e un om ca toți oamenii cu greșeli, cu gânduri pătimașe, cu stări de tot felul. Că e un fel de a spune că ei sunt îngeri în trup. Mi-a mai spus că, uneori, omul din ei urlă mai tare decât omul din mireni.

Cumva m-a șocat. Pt că de la TeoDOSnicul nu auzisem niciodată așa ceva. Dar faptul că nu m-a lăsat să-l văd înger, nu a scăzut admirația mea față de el.

Am picat în plasa monstrului de la Constanța, pt că el a văzut în mine dorința sinceră de a mă apropia de Dumnezeu și cum nu puteam să mă apropii direct, credeam eu, căutam un om care să aibă acces la El. Speculând, până la urmă, această slăbiciune a mea, a jucat rolul îngerului care avea cheile Împărăției Cerurilor, iar eu l-am crezut… ca proasta.

Se întâmpla, de multe ori, când veneam de la redacție (pt că drumul spre casă era pe la Patriarhie), sinodalii să treacă din clădirea unde se țineau ședințele, în clădirea Patriarhiei. Mă opream și îi admiram cu bucurie, după care îi spuneam monstrului că mă uitam la ei ca la o ceată de îngeri, iar infectul zâmbea.

Întotdeauna am avut impresia că monahii sunt niște persoane speciale, tocmai din acest motiv am și vrut să mă călugăresc. Trebuie să-i mulțumesc lui Teodosie că, vrând să-și protejeze patima, nu m-a călugărit. Dacă el ar fi fost un om de rugăciune și nu avea nimic de ascuns, eu astăzi eram călugăriță.

Și pt că tot a venit vorba de redacție, am văzut că spui că eu în presă am scris un singur articol despre 2 călugărițe lesbiene. Atât îți aduci tu aminte? Păi… mă spovedeam la tine. Cum m-ai lăsat să ”scriu”, mă, bou cretin ce ești? Asta spui tu, pe de o parte să mă denigrezi și pe de alta, pe asta ești focusat, pe SEX. Dacă am scris, în mintea ta, despre 2 călugărițe lesbiene, cum facem? Că eu așa te-am cunoscut, scriind un articol despre tine? Erai cumva una dintre lesbiene și nu știu?

Am scris despre 2 femei dintr-un penitenciar că aveau o relație asumată și am scris pt că ele și-au dorit să se afle despre relația lor, dar nu am scris un articol. Fragmentul respectiv se află în cartea ”Cu Hristos în spatele gratiilor”, unde sunt tot felul de povești ale celor din penitenciare, care până la urmă, chiar după cădere, L-au găsit pe Dumnezeu.

TeoDOSnicule, pe cât de mult te-am iubit, cu iubirea supremă pe care o poți simți doar pt un înger, pe atât de mult te detest… pt tot ce ai făcut și pt tot ceea ce faci.

Să vedem cum îi explici tu Lui Dumnezeu, printre altele, cum de ai spus că sunt îndrăgostită de tine, din moment ce am stat cu tine nopți în șir. Plecam la redacție direct de la tine, cu aceeași mașină și nu m-am atins de tine niciodată.

Și nu uita că… atunci… erai puțin trecut de 40 de ani. Puteam să spun ceva, să fac ceva. N-am făcut nimic. Eram bucuroasă că petreceam o noapte lângă un ”înger”.

Atitudinea ta de acum este atitudinea unui mascul frustrat, paralizat de frică, refuzat și disperat.

Tu ți-ai închis toate porțile. Chiar dacă aș vrea să dau înapoi, NU MĂ LAȘI. Ai mers atât de departe… încât… nu mai exista cale de întoarcere.

Până acum anunțam de pe o zi pe alta ce voi scrie. Acum nu mai anunț nimic.

 

 

1 comentariu

Tare faza cu mopul…L a ti atins din toate unghiurile demontandu-i toate încercările!!! 👏👏👏👏👏

Lasă un răspuns