Te-am îngropat Iisuse…

Te-am îngropat Iisuse… şi mi-e jale,
Ca pe un mort Te-am plâns şi Te-am strigat…
Natura tângâindu-se Te cheamă,
Iar soarele să iasă a uitat.

 

Ce trist e-afară şi ce întuneric…
Tu “primăvară dulce” unde eşti?
Vezi întristarea care ne apasă!
Vino Iisuse, știm că ne iubești!

 

Căci noi Te-am răstignit şi noi Te plângem
Şi tot noi astăzi Te vrem înapoi,
Cât Te-am bătut, cât Te-am rănit… Iisuse
Și când spuneai: “nu voi mai fi cu voi”!

 

Chiar Învierea Ta ne-ai prevestit-o,
Nimic din toate… n-am crezut atunci,
Ne-ai spus că morţii o să-i scoţi din groapă
Şi că pe moarte Tu o să o învingi!

 

Dar azi cu-nfrigurare așteptăm
Iisuse învierea Ta din morţi,
Căci luna nu-şi mai dă nici ea lumina,
Nici stelele n-au răsărit pe bolţi…

 

Vino Iisuse, fără Tine-i noapte!
Adâncul nostru s-a cutremurat,
Deschide inimi și zdrobește patimi!
Să spunem iar : “Hristos a înviat!”

M.I.

Din scrieri mai vechi

Lasă un răspuns