Sufletul meu tânjea după Dumnezeu

În drum spre casă mi-am amintit de străbunica, de credința ei pe care a vrut să mi-o împărtășească și mie, dar regimul comunist m-a obligat să stau departe de Dumnezeu.

Mi-am amintit că atunci când s-a născut sora mea, era iarnă, era decembrie și era frig… Străbunica era cu mine… Eu, o fetiță de 4 anișori priveam pe fereastră. O așteptam pe mama să mi-l aducă pe „bebe”. La un moment dat, L-am văzut pe Dumnezeu pe cer. Era îmbrăcat într-o mantie albastră, așezat pe un jilț de aur, cu picioarele pe nori, iar 6 îngeri îi puneau 3 coroane… În inima mea de copil se născuse o bucurie imensă. Atunci am strigat:

-Mamaie, mamaie, uite-L pe Doamne, Doamne!

-Unde mamaie? m-a întrebat.

-Uite acolo, i-am spus arătându-i cu degețelul spre cer.

-Nu văd nimic. Unde măi mamaie?

M-am întors, am prins-o de mână și când am vrut să-i arăt exact locul, nu L-am mai văzut nici eu.

-A plecat, i-am zis întristată.

-Bucură-te că L-ai văzut, mamaie!

La botezul surorii mele, nu mică mi-a fost mirarea să văd că bunicii din partea tatălui, au adus o icoană în care era exact imaginea pe care o văzusem pe cer.

Mi-au dat lacrimile. Începusem să-mi dau seama cât de mult mă îndepărtasem de Dumnezeu. Puritatea copilăriei rămăsese undeva departe, atât de departe încât abia o mai zăream în amintirile mele. Deși în școală primeam tot felul de amenințări de la „îți scad nota la purtare” până la „te las repetentă dacă aud că te-ai dus la biserică”, sufletul meu tânjea după Dumnezeu. Fiind copil nu am avut curajul să înfrunt pe nimeni. M-am conformat atât de mult încât mi-era teamă să mă închin în momentul în care treceam pe lângă biserică. Și treceam în fiecare zi, pentru că biserica era și este la 3 case de locuința noastră.

M-am gândit că Dumnezeu voia să-mi recupereze sufletul și îmi trimisese un om al Său. De ce tocmai pe Preasfințitul Teodosie? Pentru că Dumnezeu știa din ce aluat m-a făcut, știa ce acumulasem și eu pe parcurs. Mi l-a trimis pe Preasfințitul Teodosie, acum Înaltpreasfințitul, pentru că era nevoie de un om pe cât de puternic, pe atât de răbdător. Era nevoie de un om care să facă față încăpățânării mele și care să găsească drumul către sufletul meu…

Fragment din

Lasă un răspuns