Și dvs veți muri…

 

Chiar dacă scriu tot în grabă nu vreau să rămân ”datoare” bărbatului iederă 🙂 ”Datoare” cu răspunsul la ”ilustrul” său comentariu.

Nu sunt ”specialistă în episcopi” , încerc să devin specialistă în a mă cunoaște, în a-mi cunoaște sufletul și cunoscându-mă pe mine, îi voi înțelege și pe alții. Așa cum am înțeles că nu știți ce căutați în viața dvs :). Dacă ați ști, v-ați ocupa să vă faceți viața frumoasă. 

La Varsanufie nu ”urlam” , strigam să mă audă. Deși eram față în față fizic, sufletește eram foarte departe unul de celălalt. Așa că am fost nevoită să strig pt a mă auzi. Pt că tot l-ați amintit, vreau să fac următoarea precizare. Dacă nu m-ar fi atacat, nu aș fi vorbit niciodată despre el. Ca drept dovadă, s-a oprit, m-am oprit. 

Ba mai mult, dacă mâine ar spune că-i pare rău pt toate greșelile pe care le-a făcut față de mine, mâine l-aș ierta și aș avea capacitatea de a lăsa loc de bună ziua.  Aș avea această capacitate pt faptul că și ”ăsta” m-a învățat să iert, să nu țin minte răul, să nu-mi transform sufletul într-un coș de gunoi. Din viața mea vreau să fac o gradină cu flori, nu cu spini. 

Pt toți va veni o zi… Și pt dvs. Și dvs veți muri… Și ce veți lăsa în urmă? Ură, mizerie, un câmp de ciulini, un maldăr de gunoaie și… nu va mai fi nimeni să strângă după dvs, nu va fi nimeni care să vă curețe sufletul. Așa că, acum cât încă trăiți , trăiți frumos, nu vă mai târâți într-o existență mizeră lovind pe cine apucați!

Iedera – bărbatul care încearcă să se agațe…

 

Lasă un răspuns