Scrisoare de adio

 

2018 – 365 de zile. Zile cu soare sau nori la propriu și la figurat. Unele zile ca nopți și nopți ca zile… Zâmbete, lacrimi, speranțe, regăsiri, despărțiri, tristețe, amăgire, încredere ucisă… așteptare, dezamăgire, oameni cu măști și fără suflete, oameni cu suflete cât lumea întreagă… Încă un an trecut… cu bune și mai puțin bune…

365 de zile s-au dus… rămân amintirile dulci sau amare… rămân speranțele ucise și îngropate în cimitirul de la marginea lumii… rămânem noi, Oameni sau doar holograme nefericite…

În penultima zi a acestui an, m-am hotărât să scriu această scrisoare de adio…

Vreau să le spun adio răutăților care au fost asupra mea în acest an; vorbelor nedrepte; temerilor care uneori mi-au bântuit sufletul; lacrimilor din nopțile neștiute de nimeni; pornirilor răutăcioase din unii oameni, dar nu și oamenilor… le spun adio, nu pt că ele n-ar mai exista, ci pt că trăind efectul și descoperind cauza, nu mă mai ating… Au rămas în urmă, iar eu merg înainte…  În penultima zi a acestui an, ne despart multe trepte: treapta iertării, treapta înțelepciunii, treapta acceptării neputințelor omenești, treapta răbdării, treapta iubirii, etc.

Adio nefericirilor creionate de cei la care nu mă așteptam. Am privit pt o clipă tablourile ”oferite” de voi, apoi mila pt voi, a acoperit răutatea voastră. ”Milă voiesc și nu jertfă” și, da, eu, am milă. Milă pt sufletele care au mai petrecut un an în întuneric și care au încercat să mă prindă în mreaja ucigătoare a lipsei de Lumină.

Adio răutăților anului ce se grăbește să se sfârșească. Doar cel care a trecut razant pe lângă o prăpastie, indiferent care ar fi ea, prețuiește siguranța drumul drept.

La finalul acestui an, după alte și alte experiențe, vă spun că sufletul poate trăi într-o grădină cu flori, doar dacă învățam să fim nedespărțiți de iubire, de iertare și de rugăciune…  

1 comentariu

Ci-n ți-e drag sa te iubească
Domnul sa te ocrotească
Sănătate și mult bine
Si-un drag La multi ani . primește de la mine.
Pupici dragi.

Lasă un răspuns