Schimonahul Ioan a cerut ajutor din iad…

Din categoria – unii cred ca sunt putin dusă 🙂

V-am tot vorbit despre un călugăr care are o viață ca la pateric. Pt că vom mai vorbi despre el sa îi punem și un nume fictiv. Să-i spunem părintele Gabriel.

Într-o seară m-a sunat și mi-a spus îngrozit.

-Azi am fost la gropniță. M-a luat un părinte să facem puțină ordine pe acolo. În momentul în care am coborât am avut o senzație stranie. O mare de oseminte, o altă mare de cranii… Am simțit suflete, muuuulte suflete, unele erau în Rai, altele erau în iad.  După un timp am văzut o sferă neagră, ca o gură de grotă de unde veneau niște țipete îngrozitoare. Din vacarmul acela cumplit s-a desprins o voce tulburătoare care mi-a spus: ”Sunt schimonahul Ioan, roagă-te pentru mine! 30 de ani am avut rugăciunea inimii și am pierdut-o din cauza faptului că nu mi-am păzit mintea care a fost cuprinsă de mândrie. După 30 de ani în care Iisus a fost în inima mea, am pierdut tot, iar acum mă chinui cumplit aici. Spune-i părintelui să ne aprindă o candelă să avem măcar puțină lumină în groapa asta de întuneric și de chin veșnic”

Și da, părintele de atunci se roagă pt schimonahul Ioan…

Lasă un răspuns