„Să vezi iarăși”

Vremea izolării mi-a prins sufletul pe nisipuri mișcătoare, între nevoia de Hristos și cumplitele lovituri din partea celui care Îl născuse pe Hristos în inima mea.

Rămăsese credința, dar se născuse și dorința de a arăta lumii ce se întâmplă în culisele Bisericii. Nu era vorba de răzbunare, ci de necesitatea de a-i proteja pe ceilalți. Nu voiam să mai treacă cineva prin ce am trecut eu.

Când valurile durerii s-au dus, am înțeles că, indiferent cât am vrea să-i protejăm pe cei de lângă noi, indiferent câte argumente le-am aduce, indiferent cât de clar am arăta viclenia din spatele unui chip ”îmbrăcat în lumină”, dacă cineva are o lecție de învățat lângă cel care pe noi ne-a făcut să suferim, el tot se va duce spre izvorul suferinței.

Problema de-abia de aici încolo începe.

Dacă noua achiziție a celui care provoacă suferință nu înțelege de ce i se întâmplă ce i se întâmplă, se poate ajunge la o tragedie.

Revenită de prin hârtoapele suferinței, cu inima împărțită între a vorbi și a tăcea, a lăsa lucrurile așa cum sunt și a spune adevărul măcar despre fostul meu duhovnic, am ales să aștept. Să aștept semne de la Dumnezeu, Cel care pe toate le știe și Care pe toate le așază în matca lor.

Cu toate acestea, lupta a fost grea pentru că, după cum veți vedea, am avut un moment în care hotărâsem să rup zăgazurile tăcerii. Ce m-a oprit? Veți descoperi pe parcursul acestei lucrări.

Fragment din… ”O altfel de stare” – „Să vezi iarăși” – În vremea pandemiei… de mână cu Hristos.

 

1 comentariu

O altfel de carte -imbini multe lucruri ,trăiri … super.

Lasă un răspuns