Renascut din iubire – 95

În timp ce mâncau a început să ningă.

-Iată Ella primii fulgi! Ţi-am zis că o să ningă.

-Daaa, mă bucur. Ce fulgi mari!!! Dacă ninge aşa ne vedem diseară să ne plimbăm puţin?

-Sigur, cu mare plăcere. Te aştept la mine. Am curtea destul de mare, şi dacă nu ne ajunge mergem în parc, a zis zâmbind.

După ce au mâncat s-au despărţit pentru a se revedea pe seară. Valentin cum a ajuns acasă l-a chemat pe Nicolas.

-Da unchiule, a zis tânărul intrând grăbit pe uşă.

-Bă diseară vine Ella pe-aici.

-V-aţi împăcat? Mă bucur.

-Mă, dar prost mai eşti, ai mai şi început facultatea, dacă vine înseamnă că ne-am împăcat şi nu trebuie să-ţi dau ţie raportul.

-Scuză-mă unchiule!

-Te scuz pentru că sunt om bun.

-Mulţumesc.

-Fii atent. O să o aşteptăm amândoi în curte. Ne plimbăm puţin toţi trei, timp în care tu eşti obraznic şi cu mine şi cu ea.

-Iar?

-Tu ce faci? Pui întrebări? Ai uitat că eşti un executant.

-Bine, fac ce spui, a zis Nicolas cu privirea în pământ.

„Cu tine meriţi să fiu obraznic… ah ce ţi-aş zice dacă m-aş afla în postura de a avea unde să plec, dar cu ea? Cu biata Ella care suferă pe nedrept, de ce? De ce din nou?” gândea oftând.

-Deci… în timp ce ne plimbăm, o contrazici, mă contrazici şi pe mine, ne dai replici din care să reiasă cu tu eşti deştept şi noi proşti, după care găseşti un motiv şi te retragi. Eu o să-ţi vorbesc foarte frumos, iar tu o să continui să fii obraznic. Ai înţeles?

-Am înţeles unchiule. Pot să mă retrag.

-Sigur, nu-mi face plăcere să te văd. Mişcă. Te sun eu când trebuie să cobori.

Nicolas a plecat foarte întristat. Se simţea condamnat, se simţea sclav, se simţea robot, se simţea obiect… A şters în grabă o lacrimă care se furişase pe obrazul lui, a intrat în cameră şi s-a aşezat ghemuit pe pat. Stări de revoltă şi de furie au pus stăpânire pe sufletul lui. Ar fi spart tot, ar fi strigat, ar fi fugit… dar… a oftat din adâncul sufletului şi a privit fotografia bunicului.

-Bunicule pentru tine trebuie să rezist… doar tu ai avut încredere în mine…  trebuie să termin facultatea şi apoi oi mai vedea. Ajută-mă bunicule de acolo de unde eşti că singur mai sunt!

A venit şi seara şi Ella l-a sunat pe Valentin să-i spună că în maxim 10 minute ajunge la el. Bărbatul l-a sunat pe Nicolas şi au aşteptat-o în curte. Intrând a rămas surprinsă să îi vadă împreună, dar s-a şi bucurat.

-Mulţumesc Nicolas, a spus după ce i-a salutat. Faptul că acum sunt lângă Vali ţi se datorează şi ţie.

-N-ai pentru ce, i-a răspuns rece, pentru că avea un scenariu de urmat. „Îmi mulţumeşti? Vai de tine ce te aşteaptă…” şi-a zis în gând.

Foto – internet

Va urma

Lasă un răspuns