Renascut din iubire – 66

-Uite de ce am vrut să ne întâlnim toţi trei, a venit fraza salvatoare din partea bărbatului. Vreau să plec câteva zile din ţară şi aş vrea că voi doi să aveţi grijă de casă. După cum ţi-am spus Ella, menajera e plecată şi ea. Sper să nu te deranjeze rugămintea mea, a spus privindu-l cu subînţeles pe Nicolas.

-Nu mă deranjează, ba dimpotrivă sunt bucuroasă dacă te pot ajuta cu ceva.

-Pe mine însă mă deranjează, a zis Nicolas cu vocea sugrumată.

Valentin i-a făcut discret cu ochiul, ca semn că e bine… să continue aşa.

-De ce Nicolas? a întrebat fata surprinsă peste fire de atitudinea tânărului.

-Pentru că nu am nevoie de ajutorul cuiva, mă descurc şi singur.

Fata l-a privit şi i-au dat lacrimile. Nu-i venea să creadă că tânărul acela timid de care se simţea atrasă inexplicabil se purta aşa cu ea, fără motiv.

-Vai ce nepoliticos eşti mă Nicolas. Uite că ai reuşit să mă faci de râs. Ce ai mă cu fata? Cu ce te deranjează? a zis cu viclenie, îndemnându-l din priviri să o ţină tot aşa.

-Mă deranjează pentru că ştiu că mă descurc singur.

-Sau cumva nu vrei să fii controlat de o femeie? l-a întrebat cu dându-i idei.

Ella asista stupefiată la dialogul lor.

-Da şi asta. Nu vreau să fiu controlat de o femeie.

Tânăra şi-a trecut mâna peste frunte şi şi-a şters discret o lacrimă pe care ochiul nu a vrut să o mai ascundă. Nicolas simţea că nu mai face faţă la o astfel de discuţie şi spera ca unchiul lui să încheie odată mascarada, dar nu…

-Ce să vezi că eu vreau. Adică vreau să vină şi Ella, a zis făcându-i semn să continue.

-Bine, atunci să vină, a încuviinţat Nicolas epuizat sufleteşte.

Bărbatul l-a privit şi s-a încruntat nemulţumit că tânărul nu mai lovea în sufletul fetei pe care o vedea că suferă.

-Şi nu puteai să spui de la început aşa? Uite ai întristat fata, a spus în viclenia-i fără margini.

Ella tulburată peste fire, nu a mai scos nici un cuvânt.

-Deci. Nicolas va locui în casă cât timp sunt plecat, iar pe tine Ella, te-aş ruga să vii o dată pe zi să verifici dacă Nicolas a dat la păsări, la câni, dacă a udat grădina şi aşa mai departe şi eventual îl şi ajuţi. Nu-l lua în seamă, ţi-am spus că e sălbatic. Mă face de râs pe unde îl iau, din acest motiv nu prea îl vezi cu mine, a continuat fără niciun fel de remuşcare.

-Unchiule, dar o să stau în camera mea, de ce e nevoie să stau în casă?

-Uite Ella, uite să vezi şi tu sălbăticiune de om. Eu îl las în casa mea şi el comentează. Pe-ăsta trebuie să-l ţin în grajd cu animalele.

Tânărul s-a schimbat la faţă şi a lăsat privirea în pământ. Nu înţelegea jocul lui. Nu mai înţelegea nimic, înţelegea doar că Ella suferă din cauza lui şi că el este umilit faţă de ea.

-Cam astea fiind spuse noi ne retragem, a zis bărbatul şi s-a apropiat de Ella care avea lacrimi în ochi. Nu mai fi supărată! Crescutul ăsta în pădure aşa ştie să se poarte. Oricâtă educaţie i-ai face tot aşa rămâne. Nu-l duce capul şi punct, a zis luând-o pe fată de umeri şi strângând-o scut la piept.

Nicolas a oftat şi şi-a trecut mâna peste frunte. S-ar fi dus el să o ia în braţe şi să-şi ceară iertare, darrr trebuia să joace un rol, pentru a nu fi dat afară din casă. „Ella mă doare, de ce mă doare Ella sufletul atât de rău?” a zis în gând şi şi-a muşcat buzele de durere.

Va urma

Foto – internet

Lasă un răspuns