Renascut din iubire – 52

Bucurie neîmpărtăşită

Valentin impasibil şi-a făcut baia lui cu petale de trandafir, a citit puţin şi a adormit. A visat ceva şi s-a trezit, a adormit din nou, din nou s-a trezit. Pe la trei dimineaţa a primit un sms. Era de la şofer. „Sper că n-a trecut mimoza pe-acolo. Mânie abia aştept să te văd.” „N-a trecut Dănuţ. M-ai trezit. Mâine… te aştept”, i-a răspuns.

Ella ajunsă acasă retrăia momentele din camera lui Nicolas. Ar fi vrut să-l sune, să-şi ceară scuze pentru neplăcerile create de Valentin, dar şi-a dat seama că e mult prea de vreme să încerce o comunicare cu un om care avea sufletul închis. A pus un Cd cu muzică folk , a închis ochii şi a adormit gândindu-se la Nicolas.

Următoarea zi, o zi obişnuită pentru toţi, pentru Ella şi Valentin zi de odihnă, pentru Nicolas de studiu. Pe seară Ella mânată de dorinţa de a înţelege tot mai bine cine e Valentin cu adevărat a mers la el. A descuiat poarta şi a intrat. Valentin a văzut-o pe fereastră. Ştiind că urma să vină şoferul şi-a pregătit o minciună pentru momentul în care îl va suna. Şi fata l-a sunat.

-Îmi pare rău Ella, nu sunt acasă, i-a zis în şoaptă. Sunt într-o vizită.

-Păi ziceai că vrei să te odihneşti.

-Ziceam, dar uite că nu s-a putut. Îmi pare rău că ai venit degeaba.

-Dacă tot am venit şi nu eşti acasă o să urc puţin la Nicoalas, poate îl mai îmblânzesc, a zis zâmbind.

-Mă faci să râd. Dacă nu te-ai plictisit până acum, urcă. Vorbim pe seară. Te sun eu.

-Bine pa!

Fata a fost chiar bucuroasă că nu era acasă, pentru că ea chiar l-a crezut că nu era. A urcat în grabă la Nicolas. Bătaia din uşă l-a făcut pe tânăr să tresară.

-Cine e?

-Ella.

Nicolas a sărit din pat şi i-a deschis.

-Scuză deranjul, am mutat biroul în pat, a spus arătând cărţile. Pe ultima sută de metri parcă învăţ mai bine aici. Cărui fapt îi datorez această vizită? Probabil te-a trimis unchiul să-mi transmiţi ceva. Ia loc, te rog!

-Nu m-a trimis, am venit din proprie iniţiativă. De fapt am venit la Vali, dar nu e acasă, a spus aşezându-se pe scaunul de la birou.

Nicolas a zâmbit amar. Ştia că e acasă şi îl durea pentru că deja începuse să o mintă, să-şi bată joc.

-De ce zâmbeşti Nicolas?

-Pentru că ai venit la el şi ai nimerit la mine, a spus ascunzând adevăratul motiv.

-Eu mă bucur că am ajuns la tine pentru că voiam să-mi cer iertare pentru dezordinea pe care a făcut-o ieri Vali.

-Nu-i nimic, sunt obişnuit, a zis oftând.

-Nicolas eu cred că tu ai multe de îndurat aici.

Tânărul a oftat şi a lăsat privirea în pământ.

-De ce nu pleci Nicolas?

-Unde Ella? Unde să plec?

-Nu mai ai pe nimeni?

-Nu, pe nimeni. Sper să iau la facultate. Aşa o să-mi fie mai uşor.

-Vei lua Nicolas. Mai ai câteva zile.

-Sper să iau. Mulţumesc pentru încurajări.

Va urma

Foto – internet

Lasă un răspuns