Renascut din iubire – 45

Şi-a luat eşarfa de la gât şi a vrut să-şi prindă părul. Între timp însă s-a gândit să meargă lângă Valentin. S-a ridicat, a pus eşarfa pe fotoliu, s-a apropiat de el şi vrut să-l sărute pe frunte. Bărbatul s-a retras.

-Acum cine ne mai vede Vali?

Trist… a oftat. Începuseră să i se deruleze în minte scenele pe care le trăise cu o seară înainte alături de şofer. „Nu, nu merită totuşi” şi-a zis în gând.

-Cine ne mai vede Vali? a insistat fata.

-Nimeni Ella, dar sunt eu indispus.

-Atunci plec.

-Stai puţin, a zis şi l-a sunat pe Nicolas.

Fata când a auzit că vorbeşte cu Nicolas a tresărit.

-Adu-mi prima floare de pe hol de la tine.

-Care unchiule, prima de sus sau prima de jos?

-Mă… a zis şi s-a oprit la timp. Controlându-şi vocabularul şi tonul a continuat. Prima de jos Nicolas, aceea cu florile ca nişte clopoţei.

-Am înţeles. Imediat unchiule.

Nicolas a intrat timid ţinând floarea în mână.

-Ella floarea asta este pentru tine, a zis Valentin. Şi pentru că nu se cade ca o domnişoară să care floarea, chem un taxi şi te va însoţi Nicolas până acasă.

Tânărul s-a înroşit până în vârful urechilor. Ellei mai că îi venea să zâmbească de bucurie.

-Mulţumesc Vali, eşti foarte drăguţ, mai ales că te-ai gândit şi să nu o car eu.

Taxiul a sosit. Ella şi Nicolas au urcat pe bancheta din spate. Tot drumul nu au scos nici un cuvânt. Au coborât şi când au ajuns în dreptul locuinţei, Nicolas a vrut să-i dea floarea.

-Intră Nicolas! Dacă tot m-ai ajutat până aici, ajuta-mă până în casă, a spus Ella zâmbind.

Tânărul a intrat timid. După ce a pus floarea pe hol, fata l-a invitat în casă.

-Ia loc Nicolas! O cafea?

-Nu mulţumesc. Am mai băut 3 astăzi.

-Multă, prea multa cafea…

-N-am dormit azi-noapte. Se apropie examenul.

-Mai ai mult de învăţat?

-Nu. Mai am de repetat.

-Va fi bine, ai să vezi.

-Şi eu sper. S-ar schimba multe.

-Adică?

-Nimic Ella, am zis şi eu aşa, adică aş fi student, a spus oftând.

Fata îl privea cu multă compasiune. Ar fi mers la el şi l-ar fi luat în braţe ca pe un copil.

-Eu mă retrag, a spus ridicându-se.

Ella îl privea în continuare cu un zâmbet în colţul gurii, un zâmbet care ascundea nişte lacrimi.

-Nicolas, de ce eşti atât de trist?

-Nu sunt, ţi se pare, aşa sunt eu.

-Mda. Bine Nicolas, dacă vrei să pleci, te conduc. Staţia de taxi este la câţiva metri de casă.

Mergând spre staţie oftau amândoi. Ea ofta pentru că nu mai înţelegea ce se întâmplă cu ea. El ofta pentru că era apăsat de tristeţe şi de neputinţa de a spune lucrurilor pe nume. La lumina stradală Ella putea din când în când să-i vadă ochii trişti.

-Nicolas sper să vină o zi în care să putem sta de vorbă mai mult.

-Poate va veni, a spus şi a urcat în taxi.

Abia ce plecase Nicolas că a şi sunat telefonul Ellei. Era Valentin.

-Ai ajuns Ella?

-Da, mulţumesc. Acum a plecat Nicolas, a spus oftând.

-Şi de ce oftezi?

-Crezi că n-am de ce?

-Pentru că a plecat Nicolas?

-Valiii te faci că nu pricepi?

-Uneori da… Eşti un om minunat. Ştii… Te las să te odihneşti. Noapte bună Ella.

-Noapte bună Vali.

Va urma

Foto – internet

Lasă un răspuns