Renascut din iubire – 153

Ella aproape de miezul nopţii l-a sunat plângând pe Nicolas.

-Ce ai păţit Ella? a întrebat-o speriat.

-Nicolas poţi să vii la mine fără să ştie Vali?

-Da sigur, eu oricum mai ies noaptea să mă mai plimb.

-Te rog Nicolas, vino să vorbesc puţin cu tine!    

Ellei noaptea aceea i s-a părut mai neagră şi mai grea decât oricare noapte. Până să ajungă Nicolas şi-a pus perna pe cap ca şi cum ar fi vrut să se ascundă de ceva sau de cineva. Tânărul îngrijorat pentru fată a venit cât a putut de repede.

-Ella am ajuns, a spus la telefon abia respirând.

-Vin imediat, i-a răspuns fata şi a plecat să-i descuie cu lacrimi în ochi.

-Ce ai păţit Ella? a întrebat-o încă de la poartă.

-Să intrăm şi-ţi spun.

Cum au intrat instinctiv s-au aşezat amândoi pe canapea. Unul lângă altul, ca şi cum cineva mai presus de ei i-ar fi aşezat aşa.

-Nicolas, Valentin m-a pus să-l omor pe Marian, a zis Ella fără o altă introducere.

-Cum? Glumeşti Ella, nu are cum să facă aşa ceva.

-Uite că a făcut-o. Şi eu am sperat să glumească, dar nu a fost aşa.

-Adică unchiul meu e un criminal?

-Da Nicolas e, a spus şi a început să-i povestească tot.

Tânărul asculta stupefiant, revoltat, disperat.

-Nu Ella, nu are cum să fie adevărat. Zi că ai glumit, zi ceva, orice, dar nu că ar fi adevărat.

-Mă uit la tine şi mă vad pe mine la uşă, când speram să mă cheme şi să-mi spună că a glumit… etc.

-De-aia m-a pus să te sun să dau pe difuzor şi să te întreb ce faci, imediat ce ai plecat de la el? i-a scăpat întrebarea tânărului.

-Da Nicolas, de-aia, să verifice dacă eu chiar merg să cumpăr otravă. Eram sigură că el te-a pus să suni.

-Doamne Ella văd negru în faţa ochilor. Să ştii că am să-l încerc. Să văd dacă şi cu mine face asta, a spus tânărul s-a ridicat şi a început să se plimbe prin cameră.

-Fă ce crezi Nicolas! Din păcate Valentin e un om foarte periculos şi foarte pervers. A văzut că mi-e rău şi nici măcar nu a sunat să vadă dacă am ajuns acasă, nemulţumit fiind că nu i-am îndeplinit dorinţa de a omorî un copil.

-Doamne fereşte. M-ai neliniştit de tot…

-Ştii ce-mi pare rău, că n-am avut nervii atât de tari încât să pun nişte haine ude într-un sac, să-l car după mine, să i-l pun la picioare şi să-i spun: Uite l-am omorât, fă ce vrei cu el. Sigur te-ar fi chemat şi ne-ar fi pus pe amândoi să-l „risipim” pe undeva. Parcă trăiesc într-un coşmar din care nu mă pot trezi.

-Îngrozitor, cu adevărat îngrozitor.

În timp ce se plimba prin cameră a sunat telefonul tânărului.

-Vai de mine sună unchiul, a zis speriat. Ella plec. O să îl sun de la poartă şi îi spun că am ieşit să mă plimb. Te sun mai târziu dacă nu te culci.

-Sună-mă Nicolas. Cum crezi că aş putea dormi?

Nicolas de la poartă, l-a sunat pe Valentin şi i-a spus că nu poate dormi şi că a ieşit să se plimbe. Bărbatul i-a zis că imediat ce ajunge să vină la el. Noaptea devenise şi pentru Nicolas mai grea şi mai apăsătoare ca oricând. Tulburat şi uimit peste fire a ajuns la Valentin. Bărbatul era negru de supărare.

Foto – internet

Va urma

 

Lasă un răspuns