Renascut din iubire – 151

Fata s-a dat doi paşi în spate pentru a-l vedea mai bine. Nu-i venea să creadă că bărbatul pentru care şi-ar fi dat viaţa o instiga la omor. Pe scurt, era un criminal. Deşi șocată a avut puterea să intre în jocul lui.

-Bine Vali. Îl omor. Mă duc la farmacia veterinară, cumpăr otravă şi îi pun în mâncare. Să nu mă suni. Te sun eu după ce termin.

Bărbatul a dat din cap şi a lăsat privirea în pământ. Fata s-a mai uitat la el câteva secunde apoi a ieşit. A închis uşa şi a rămas cu mâna pe mânerul metalic. „Doamne să mă strige, să mă sune, să-mi spună că m-a încercat să vadă dacă sunt în stare să fac orice pentru el, să-mi spună ce mi-o spune… dar să mă cheme, să mă oprească din drumul pe care el mi l-a sugerat…” gândea fata plângând. Văzând că nu o cheamă a plecat. În curte s-a întâlnit cu Nicolas.

-Ce-ai păţit Ella?

Tânăra i-a făcut semn cu mâna că nu poate vorbi şi a plecat. Nicolas s-a dus la birou să vadă ce e cu Valentin.

-Unchiule mă scuzaţi că îndrăznesc, a zis după ce a bătut la uşă şi i s-a răspuns. Am văzut-o pe Ella că a plecat plângând şi am crezut că aţi păţit ceva.

-Bine că ai venit. Oricum aveam de gând să te sun. Ella e afectată de starea mea. Sună-o şi dă telefonul pe difuzor. Întreabă-o ce a păţit şi unde se duce.

Nicolas a sunat-o. Fata intuind că e cu Valentin şi că bărbatul vrea să verifice dacă va face ce i s-a spus, i-a răspuns lui Nicolas ceea ce voia să audă Valentin, în speranţa că măcar atunci o va întoarce din drum.

-Ce faci Ella?

-Merg la o farmacie veterinară sau mă rog unde oi găsi ceva tare.

-Tare pentru ce?

-Nicolas nu am chef de vorbă, a spus şi a închis.

Tânărul a vrut să o sune din nou.

-Las-o Nicolas, i-a zis bărbatul mulţumit. Mergi şi odihneşte-te. O să vorbesc eu cu ea.

Tânărul a plecat şi Valentin a început să se plimbe prin birou. „Sper ca astăzi va fi ziua cea mare. Voi împuşca doi iepuri dintr-odată. Marian va fi mort, iar Ella care ştie multe şi poate deveni un pericol, va ajunge la închisoare. Ah Ella, de când aştept asta…” gândul mişelesc l-a făcut să zâmbească. Se uita când la ceas, când la telefon. Nerăbdarea îl făcea să i se pară că timpul stă pe loc.

Foto – internet

Va urma

Lasă un răspuns