Renascut din iubire – 14

Secrete nebănuite

Valentin a mai stat puţin în faţa porţii Ellei, apoi a pornit maşina în trombă. Era pentru prima dată după mulţi ani când o femeie ruşise să tulbure sufletul închistat. Valentin a parcat maşina şi a plecat neliniştit pe străzi. O iubea şi parcă nu, o dorea şi parcă nu… Ella era pentru el o piatră de încercare. Se simţea ca într-un labirint în care intrase şi nu mai stia să iasă. Un dor sau poate o necesitate îl făcuse să o sune pe fată.

-Ella mulţumesc încă o dată pentru seara asta.

-Eu mulţumesc Vali, dar ce-i cu tine? Pari a fi pe stradă.

-Nu par chiar sunt Ella. Am ieşit să mă plimb puţin. Să mă plimb şi să mă gândesc… la tine.

-Eiii…

-Da Ella chiar mă gândesc… E ceva ce mă atrage mult la tine. Eşti misterioasă, eşti delicată, feminină…

-Mulţumesc. Mă bucur să aud asta.

-În fine, e târziu. Te las să te odihneşti.

-Tu nu mergi acasă?

-Voi merge şi eu. Noapte bună Ella. Pe mâine.

-Noapte bună Vali…

Au închis. Fata a pus telefonul pe noptieră şi s-a aşezat pe pat. Gânduri, tot felul de gânduri îi alergau prin minte. Şi-a amintit de bărbaţii din viaţa ei, relativi puţini şi relativ la fel. Şi-a amintit de faptul că niciunul nu reuşise să-i înţeleagă sufletul şi că toţi o vedeau ca pe o papuşă frumos ambalată bună de defilat prin timpuri şi prin locuri. Şi-a amintit că îşi promisese că partenerii ei vor fi doar cei de pe scena, iar în viaţa reală va ridica un zid între ea şi lume. Şi a apărut el, Valentin care îi dăduse planurile peste cap. El o câştigase prin comportamentul lui, prin atitudinea lui, prin cuvintele lui şi chiar prin stările lui. Nu-l iubea încă, dar ar fi vrut să-l poată iubi. A adormit cu gândul la el…

Valentin a ajuns şi el acasă.

Şi-a luat un pahar de fresh de portocale cu kiwi şi s-a retras în dormitor.

“Ella tu ai putea să schimbi sensul vieţii mele. Tu ai putea să mă faci să-mi doresc să devin omul de care am fugit tot timpul. Tu ai putea să mă reînveţi să iubesc şi să-mi recâştig încrederea în iubire”. A băut din sucul proaspăt şi a tresărit. “Şi dacă nu poţi?” o întrebare tăioasă i-a străfulgerat gândul. A băut tot sucul din pahar ca după o sete cumplită şi a mers la birou, unde menajera nu strânsese încă. Şi-a mai pus un pahar. Când s-a întors şi s-a uitat la telefon a văzut că avea un apel ratat. Repede a verificat în speranţa că a sunat Ella. Nu ea sunase. Şoferul era cel care îl apelase. Când a vrut să-l sune înapoi, şoferul a sunat din nou.

-Pe unde umbli de nu răspunzi?

-N-am fost lângă telefon, a zis Valentin aproape supus.

-Vreau să vin pe la tine.

-Dănuţ. Te rog. Sunt obosit. Lăsăm pe mâine că oricum vii să mă iei.

-Păi ziceam să rămân la tine.

-E târziu deja. Ne vedem mâine.

-Bineeee, a zis furios tânărul şi a închis.

Va urma

Foto – internet

Lasă un răspuns