Răsfăţaţii florilor de tei

 

În dar mi-ai dat o seara de poveste,
Din flori mi-ai pus – ce minunaţi – cercei
Şi mângâiaţi de măreţii celeste,
Noi răsfăţaţii florilor de tei.

Iubirea ca şi stare – ce acorduri…
Acorduri îngereşti, Doamne un vis,
Cuvintele-mi picau pe trup ca falduri
Şi cerul peste noi părea deschis.

Nu mai ştiam dacă mai sunt şi unde,
Nici timpul parcă nu mai era timp,
Ore se-amestecau printre secunde,
Iubirea se făcuse anotimp.

Trecut, prezent şi viitorul parcă
Se-ngemănau în candele – scântei,
Noi auzeam prin sunetul de toacă:
Fiţi răsfăţaţii florilor de tei!

În dar mi-ai dat o seară de poveste,
Ploua ca-n nuntă doar cu porumbei,
Învăluiţi în bucurii celeste –
Noi răsfăţaţii florilor de tei.

M.I.

 

Lasă un răspuns