Rămân amintirile…

 

Ziua în care… rămân amintirile… amintiri despre un om minunat…

Dida Popescu – mamă biologică a unui singur copil, Raluca, o fată de excepție, dar mamă spirituală și nu numai a fost și va rămâne pentru zecile de copii abandonați sau din familii defavorizate pe care i-a îngrijit alături de soțul său, d-nul Lazăr Popescu ,dar și pentru zecile de familii de tineri pe care i-a cununat.

Aș vrea să amintesc aici un episod care m-a mișcat profund. În momentul în care s-a căsătorit sora mea, mi-am dorit pentru ea, cumnatul meu și mai apoi pentru nepoțica mea, nași de la care să aibă ce învăța. L-am sunat pe d-nul Popescu și i-am spus că vreau să trec pe la domniile sale pentru că aș vrea să-i rog să o cunune pe sora mea. D-nul Popescu mi-a spus că este în spital, dar că pot merge să vorbesc cu d-na Dida. Și am fost. Femeia cu inimă de aur, s-a gândit puțin și a spus da.

-Nu cred că va fi externat Lazăr până la data nunții, dar își va lua o învoire.

Am privit-o și nu-mi venea să cred ce auzeam. L-a sunat pe d-nul Popescu și l-a întrebat:

-Îi cununăm? Hai să-i cununăm și pe ei, îți iei învoire pentru o zi.

Așa a fost. D-nul Popescu a ieșit din spital pentru  a mai uni, alături de soția sa, în fața Lui Dumnezeu încă doi tineri. La masă, toată noaptea, când invitații se distrau, iar mesele erau pline, nașul, d-nul Popescu a luat medicamente și a băut diverse ceaiuri recomandate de medic. Pe lângă faptul că ținea regim, nu avea voie să mănânce după ora 18.00. Imaginea aceea de la nunta surorii mele, în care la masa nașilor erau sticlele cu ceaiuri, nu avem cum să o uităm, nici eu și nici ai mei.

Acum d-na Dida Popescu pleacă… rămân amintirile… amintiri despre un om minunat… mai rămân flori… multe flori pe un mormânt care miroase a pământ reavăn… și care amintește ”Din pământ ești făcut și în pământ te vei întoarce…”

Lasă un răspuns