Râdem frumos către lume

Închegaţi în ceea ce trăim, tânjim povestitorul plin de har să ne scrie memorabil clipa ce tocmai trece. Credem că ni se întâmplă doar nouă. Suntem unici şi viaţa noastră rămâne romanul nescris.

Ne izbim şi ne înfingem în lăncile prezentului cu voluptatea eroului de cursă lungă. Ni se pare că viaţa va întârzia în noi. Tremură, precum crengile uscate, iubirile neîmplinite. Tremură în noi, nemângâiată, copilăria. Hărţuiţi de durere, râdem frumos, către lume. Suntem artişti, sortiţi să iubească în taină. Ardem pe drumul spulberat de iluzia că ne vom vindeca…

”Uneori, la răscruci, iau pe cineva de mână,
Cineva care trece precum lacrima, mai departe…”

Când cocoşul va cânta a treia oară, pe umerii noştri vor fi flori de gheaţă. Chiar şi în miezul verii. O cruce, o candelă, o lumânare ne vor arăta mereu drumul spre lumină. Suntem artişti. Râdem frumos către lume.

ianuarie, 2017

Clara Mărgineanu

TVR – marea ei iubire – marea ei durere…

Lasă un răspuns