Prima mea poezie

Aveam 7 anişori. 

Veveriţa

În pădure când te duci,
Zăreşti numai coji de nuci,
Când te uiţi undeva, 
Veveriţa e şi ea.

Când te vede, zdup la tine
Ca să-i dai şi ei alune,
Când îi dai se bucură,
Când nu-i dai se supără. 

Am recitat-o şi la o serbare. Şi ce mândră eram… Eu ca eu, dar sora mea era şi mai mândră. 

Lasă un răspuns