Angelina Nadejde – despre „Prin secundarul lumilor-povesti”
Poezia – liturghia sufletelor însetate de frumos
“Bucuria mea, câştigă duhul păcii şi atunci mii de inimi se vor mântui în preajma ta”
Sf. Serafim de Sarov
În poezia Mihaelei Ion, duhul păcii este cu noi, iar inimile noastre sunt scăldate în lumina cuvintelor.
Citind-o, ai impresia că scriitoarea trăieşte într-o altă dimensiune, o lume de poveste, ascunsă nouă privitorilor.
Aici, timpul s-a oprit doar pentru ca ea să-şi scrie trăirile.
“Nu mai ştiam dacă mai sunt şi unde,
Nici timpul parcă nu mai era timp,
Ore se-amestecau printre secunde,
Iubirea se făcuse anotimp.
Trecut, prezent şi viitorul parcă
Se-ngemănau în candele – scântei,
Noi auzeam prin sunetul de toacă
Fiţi răsfăţaţii florilor de tei!”
Consider că poezia trebuie să fie ca o liturghie pentru cei însetaţi de frumos, iar cuvintele, adevărate cuminecături pentru suflet – să vindece. Mihaela Ion, prin tot ce scrie, asta face!
“M-ating de tine, eşti un sanctuar,
Împodobit cu smirnă aurie,
Iubirea o aşez pe-al tău Altar,
Iar tu-mi aduci Lumină – bucurie.”
Din omul frumos iese la suprafaţă frumosul…
Nu oricine poate să scrie astfel; îţi trebuie pe lângă talent şi mult curaj pentru că îţi pui sufletul ca-ntr-un potir şi-l împărţi cititorilor.
Unii vor trece indiferenţi, alţii vor gusta, dar puţini sunt cei care-i vor afla savoarea şi vor bea cu sete din adâncul lui.
Mă chemi? Oricum întotdeauna vin,
Cobor cu-ncetul piscul tău alpin,
Si-n zbateri peste inimi, fluturi mov,
Din palma mea îţi scriu tăcut hrisov.
Mă chemi? Prin noapte tu mă strigi, te simt
Şi vin prin suflet să te mai colind…”
Deschideţi-vă inimile şi primiţi poezia Mihaelei Ion ca pe un colind dătător de bucurie.
Lăsaţi frumosul să pătrundă întru Lumină!
Angelina Nădejde, Iaşi, 07 iulie 2016
Angelina Nădejde autoarea volumelor de versuri
Suflet la oferta şi
Sunt un alt anotimp