Pas spre Înviere

Din lacrima serii urzită,

Din stele ce curg peste cer,

Prin lumea de toți sărăcită…

Mai e încă dor de mister.

 

O știre se-aude în turmă,

O alta aleargă spre noi

Și-n lumea asta de gumă…

Se trag niște sfori… de război.

 

Iubirea-i legată în lanțuri,

Minciuna ne joacă pe toți,

Se sapă morminte și șanțuri

Iar oamenii vii… parcă-s morți.

 

Ne bântuie molima urii

Și spaima de mâine… ciudat,

Nu-i verde în griul pădurii,

Iar noaptea… ni-i rece soldat.

 

Pierduți într-o lume absurdă,

Nici măști pentru roluri nu sunt,

Copiii prin parcuri nu zburdă,

Tăcerea-i mutată-n cuvânt.

 

Mai spunem doar vorbe golite

De sens și de sevă, de tot…

Prin toate, dureri răscolite…

Mai dăm suferinței un vot.

 

Visul acesta ce toarce,

Amestec de toate în toți

Ia toată speranța… o stoarce…

Făcându-i pe oameni roboți.

 

E timpul, străine de tine

Să treci peste valuri și văi!

Să tragi pe trecut lungi cortine,

La porți să îți pui zurgălăi!

 

E timpu’ amintirii străbune!

Edenul din noi plânge-amar,

Uitat prin noian de cărbune…

Lăsat pentru vieți de coșmar.

 

Ridică-ți privirea spre Cruce!

Spre Învierea de-atunci!

Hristosul Cel bun și Cel dulce

Iubire îți dă, nu porunci!

 

Pas spre Înviere – Cuvântul

Te-așteaptă la margini de dor,

Prin cer se strecoară Pământul

Și îngeri coboară-n sobor.

 

E drum spre Lumină, e Soare…

Învață să zbori, să zâmbești!

E loc peste tot… de-nchinare…

Învață… din nou… să iubești!

 

M.I.

 

1 comentariu

E loc peste tot..de-nchinare!!! Asa e🤗🤗🤗🤗🤗💎💎💎🌹🌹🌹

Lasă un răspuns