Părintele Rafail Noica… nu m-a uitat

Am lipsit o perioadă de pe blog și de pe Facebook.

Motivele sunt multe. Poate călătorii prin iadul unor suflete chinuite, dar… și prin Rai.

Cu această ocazie, mulțumesc celor care și-au făcut griji pentru mine și care au încercat să mă caute într-un fel sau altul.

Sunt bine, foarte bine. Și cum n-aș fi, când viața mea am așezat-o în mâinile lui Dumnezeu?

Vă amintiți de articolul ”Știați că…?” (link-ul mai jos). În acel articol aminteam de faptul că, o vreme, lui Teodosie îi spusesem ”tati”…

Când a citit acel material, cineva din lumea asta mare… a plâns… A plâns de dorul celui căruia îi spune ”Tata Rafail”, după cuvântul părintelui însuși (care se socoate pe sine a-i fi tată după duh).

Pe Părintele Rafail Noica nu l-am cunoscut, dar m-a cunoscut Sfinția Sa… în duh. Detalii – în articolul ”Chip de lumină” (link-ul mai jos).

Printr-un miracol (pentru că altfel nu ar fi fost posibil), în această perioadă în care nu am fost activă nici pe blog, nici pe Facebook, am aflat că Părintele Rafail Noica nu doar că și-a amintit de mine, dar a și citit o parte din cărțile mele.

Ba, mai mult, m-a descris… într-un fel anume…

La ora aceasta târzie la care scriu, emoțiile sunt atât de vii în sufletul meu, încât nici nu-mi permit să exprim ceea ce simt.

Promit că voi reveni cu detalii.

Plecăciune, Părinte!

După o perioadă în care doar Dumnezeu știe cât am fost de călcată în picioare pe nedrept, unul dintre nesperatele daruri ale Lui sunt cuvintele Sfinției Voastre.

Stați că…

Chip de lumină…

1 comentariu

Mari Ungureanu

😘😘😘😘🤗🤗🤗

Lasă un răspuns