Renascut din iubire – 6

Nicolas a făcut supus tot ce i-a zis. Când să iasă pe uşă l-a auzit din nou pe unchiul lui.

-Auzi mă, lasă puţin farfuria aia şi du-te şi dă drumul la apă să umple cada că vreau să fac o baie. Şi vezi dacă mai am petale de trandafir, dacă nu, să te duci să cumperi.

„Oooo nu” şi-a zis în gând. „Sper să ai”

A pus farfuria care era acoperită cu un şerveţel pe o noptieră de pe hol şi a mers la baie. A dat drumul la apă, a verificat dacă mai erau petale de trandafir şi apoi s-a întors la bărbatul monstruos.

-Mai sunt petale. Ce fac? Le pun acum?

-Nu boule astea se pun la sfârşit, după ce s-a umplut cada. Bă tu chiar nu eşti bun de nimic. Prost te-a mai făcut mă-ta. Mişcă sus să nu te mai văd.

„Boule, boule, în afară de boule o mai şti ceva?” gândea revoltat.

Nicolas şi-a luat farfuria cu mâncare şi a urcat la mansardă. Când să pună farfuria pe masă, a picat şerveţelul. Doar aşa a văzut ce îi pregătise unchiul lui de mâncare, altfel nu avea de gând să vadă măcar ce e în farfurie, dar apoi să mănânce.

O bucată de brânză, două felii de pâine şi un măr, asta era tot ce îi „pregătise” unchiul său. Nicolas a făcut o grimasă, a clătinat din cap, a scos un şerveţel din sertar şi a acoperit farfuria.

Lacrimi insistente îi alunecau pe obraji. S-a ghemuit pe covor. Se simţea prea singur să mai trăiască, prea inutil să mai spere, prea bătrân să mai încerce un alt drum. Vedea o singură ieşire – moartea. La 18 ani, când cei de vârsta lui îşi construiau cele mai frumoase vise, el voia să moară. Se gândea stăruitor la asta. A închis ochii înlăcrimaţi şi… şi-a văzut propria înmormântare. Se vedea aruncat de nişte străini plătiţi de unchiul său într-o groapă simplă, într-un sicriu simplu, cel mai simplu. Nimeni care să suspine măcar după el… A început să plângă în hohote:

-Doamneee vreau să mor. Nu va suferi nimeni după mine, nu va rămâne nimic şi nimeni în urma mea, sunt o umbră inutilă Doamne, o umbră inutilă…

Şi-a amintit cum bunicul lui nu a putut să moară până nu a venit el şi cum, când s-a apropiat de uşă l-a auzit pe bătrân spunând : „să vină băiatul, să vină băiatul”. Şi-a amintit ultimele lui cuvinte: „Vei rămâne singur pe lume tată. Plec cu sufletul sfâşiat căci nu am pe cine să rog să aibă grijă de tine. Dar să nu uiţi puiul meu: atunci când toată lumea va sta cu spatele la tine, doar Dumnezeu va sta cu faţa.”

-Bunicule, parcă nici Dumnezeu nu mai stă cu faţa bunicule! a zis suspinând.

Va urma

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 4 comentarii

Despre „Renăscut din iubire”

 

Cartea Renăscut din iubire va fi o carte despre câte traume poate aduna sufletul unui om si dacă se pot vindeca şi cum; despre cât de vulnerabil poate fi un om singur şi neiubit; despre consecinţele răutăţii asupra celui care face rău , dar şi asupra celorlalţi, despre cum la un moment dat subconştientul poate „vorbi” şi despre multe altele.

Celor care veţi avea răbdarea şi interesul să mă însoţiţi şi la „naşterea” acestei cărţi vă mulţumesc şi vă sunt alături cu sufletul.

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 2 comentarii

„Diamant veritabil”

Ps. Deja simt nevoia s-o recitesc!

Dacă-ți este dor de-o carte bună, citește ”Călugărul și Alexandra” !
La primirea pachetului cu cărți de-acasă, eram nerăbdătoare să le-ating pe toate. Le-am răsfoit pe toate, ba chiar am frunzărit din fiecare începutul, dar când am intrat între coperțile romanului „Călugărul și Alexandra” am simțit o mare atracție și o dragoste nebună de a o citi pe nerăsuflate.
Timpul nu-mi permitea asta, deci a trebuit să mi-l programez cu prioritate majoră pentru a mă putea bucura de poveste.
Poveste care într-adevăr este Tulburătoare, iar felicitările niciodată nu vor fi în deajuns.
Puține cărți m-au ținut captivă între coperțile lor, dar și mai puține care m-au mișcat până-n măduva oaselor, încât să sufăr odată cu personajele, să trăiesc durerea sacrificiului cu deznodământ cu tot, iar în final să mă declar îndrăgostită atât de personaje cât și de autoare.
Am plâns mulțumind că sacrificiul dragostei a dat roade divine, am plâns pentru că nu oricine poate fi Alexandra, am plâns pentru că mândria s-a tratat cu o imensă suferință și că răsplata-i va fi în Cer.
Este o carte pe care o recomand tuturor cu mare căldură sufletească, special rătăciților.
Este o carte pe care o voi purta ca pe un talisman cu mine oriunde. Este o carte aducătoare de lumină-n suflet.
Nu mă pricep să fac comentarii pe măsură, dar știu că am savurat cu nesaț toate descrierile dataliate, pentru care autoare este demnă de admirație.

FELICITĂRI Mihaela Ion DIN TOATĂ INIMA și mult succes!

În loc de recenzie, un plus de culoare…
Pe această carte mi-o asum ca pe un ghid sigur către suferința izbăvitoare de ispite, pentru că …Da, îmi place să fiu prizoniera acestor coperți!
Și-acu întreb autoarea dacă-mi permite să fiu intrusul permanent al acestui diamant veritabil din punctul meu de vedere?
Voi rătăci precum mimoza în căutarea primăverii spre-o nouă Înflorire timpurie, între filele acestui roman. Îmbrățișări cu deosebit respect!

Elena Saidacaru

Multumesc mult Elena pt cuvinte, pt foto <3

Postat de Mihaela Ion in Impresii de la cititori, 8 comentarii