Mesaje de la pustnici

„Cine are urechi de auzit să audă.”

Poate va intrebati cum de primesc mesaje de la pustnici. 

Sa nu uitam ca am scris „Viata in pustie – Fratele Ioan un mirean printre pustnici”. I-am vazut, i-am simtit, i-am ascultat si poate primesc mesaje periodic  sau poate in anumite zile la anumite ore, vorbim la telefon. Unele lucruri le pot spune, altele nu. Cert este ca mesaje voi mai primi si voi mai posta. 

Postat de Mihaela Ion in Adevărata Ortodoxie, Carti, 3 comentarii

Vedenia unui pustnic

In miez de noapte vedenie tulburatoare. 

Putine cuvinte, dar dure. 

Un pustnic ne spune: „Toti ierarhii nostri au cazut”

Postat de Mihaela Ion in Semne si minuni, 3 comentarii

Renascut din iubire – 81

-Nicolas tu auzi ce spun?

-Normal că aud, mă gândeam doar…

-Sunt foarte dezamăgită Nicolas, foarte…

„Şi ce o să mai fii biata de tine. Ăsta e abia începutul”…

-Vrei să-mi spui ceva Nicolas? Pari foarte îngândurat.

-Ăăă, nu, nu am ce sa spun, mă gândeam doar la ce spuneai, a zis încurcat.

Ella oftând s-a îndreptat spre scaunul de la birou unde avea poşeta, în intenţia de a pleca.

-Mai stai Ella, a zis neştiind dacă a trecut sau nu acel maxim 20 de minute indicate de Valentin.

-De ce să mai stau?

-Pentru că te văd tulburată.

-Şi-ţi pasă?

-Poate că da.

-Mă conduci?… Sau mai bine nu, a zis fata având un gând ca o străfulgerare. Facem comandă de o pizza? Plătesc eu.

-Bună idee. Chiar mi-e foame, a zis Nicolas, uitând că trebuia să fie distant cu ea.

-Luăm o pizza vegetariană?

-Da, îmi place foarte mult.

Nicolas a făcut comandă de pizza. În scurt timp a fost sunat să coboare pentru a prelua comanda.

-Cobor eu Nicolas, a zis Ella sperând că va fi văzută de către Valentin şi de către şofer.

-Bine cum vrei, a spus tânărul intuind că are un plan.

A coborât. Şi bineînţeles, aşa cum şi-a dorit a fost văzută de cei doi. Când au auzit maşina, Valentin şi şoferul erau deja la fereastră.

-Ce-i cu mimoza asta în curte? l-a întrebat şoferul pe Valentin.

-De unde vrei să ştiu, habar nu am avut că este aici, doar ai văzut că atunci când ai venit eram în casă. După cum putem vedea amândoi, era la Nicolas, şi după cum putem intui au făcut comandă pe pizza.

-Păi şi de ce a coborât ea?

-Probabil că ea a făcut comandă şi ea a plătit. De unde vrei să ştiu? Ce vezi tu, văd şi eu.

Şoferul l-a privit suspicios.

-Dacă aflu că te întâlneşti cu ea la ăla, vă joc în picioare pe amândoi. Sper totuşi că spui adevărul şi sper că ăia au o relaţie.

După ce că l-au trecut toate sudorile când a văzut-o pe Ella cu pizza intrând la Nicolas, când a mai auzit şi astfel de cuvinte… şi-a trecut mâna peste frunte şi abia s-a abţinut să nu urce la ei.

Va urma

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 1 comentariu

Renascut din iubire – 80

-Ella îmi pare rău, trebuie să plec, a spus ridicându-se brusc de pe pat. O să vină Nicolas să rămână cu tine.

-Nu-i nevoie, dacă trebuie neapărat să pleci, plec şi eu odată cu tine.

-Nu, nu, stai aici, a zis şi a ieşit val vârtej pe uşă de teamă ca nu cumva să iasă şi Ella şi să întâlnească în curte sau la poartă cu şoferul.

L-a sunat pe Nicolas şi l-a aşteptat la uşă.

-Nicolas mergi sus şi mai ţine-o de vorbă pe Ella vreo 15-20 de minute.

-Păi ce să-i spun! Nu ştiu te descurci. Spune-i ce vrei, hai că n-am timp de explicaţii. Să nu plece mai devreme de 15-20 de minute, a spus şi a intrat în casă.

Nicolas a început să-şi frângă mâinile de emoţie, poate şi de bucurie, dar şi de neputinţă.

Ella abia aştepta să îl vadă pe Nicolas, dar nu înţelegea de ce Valentin a plecat într-o aşa mare grabă.

Tânărul a urcat repede în cameră.

-Bună Ella, a salutat-o stângaci.

-Bună Nicolas. De ce a plecat aşa grăbit Vali?

-Nu ştiu. Mi-a zis să vin să stau cu tine.

În timp ce vorbeau s-a auzit o maşină. Ella s-a ridicat şi s-a uitat pe fereastră. L-a văzut pe şofer intrând.

-Hm! Deci aşa… a zis Ella clătinând din cap. A venit şoferul la Valentin. Deci ăsta era motivul pentru care a fugit de parcă îl alerga cineva. Nicolas, nu cumva Valentin are o altfel de relaţie cu şoferul? Înţelegi ce vreau să spun.

-Nu cred, de fapt nu ştiu…

-Acum cred că înţeleg de ce nu mă mai invită la el în casă. Da, da, cred că ştiu…

Ella s-a întors cu spatele şi s-a sprijinit de perete.

-De ce mă tot cheamă să ne vedem aici la tine?

-Nici asta nu ştiu Ella.

-Nu ţi-a dat nicio explicaţie?

-Nu, de fiecare dată îmi spune să ies pentru că trebuie să se vadă cu tine.

-Mie ştii ce mi-a spus? Mi-a spus că ne vedem aici pentru că îi e greu după ce plec, pentru că îmi vede umbra prin casă… Hm! Şi eu chiar am crezut. M-a impresionat, mi-au dat lacrimile… şi când mai avem puţin şi începeam să plâng, a sunat telefonul şi a uitat că-i e greu că ne despărţim, ba mai mult nu ştia cum să fugă.

„Doamne ce mincinos!!! Îi e greu… Mie, mie chiar mi-e greu Ella, eu chiar îţi caut umbra… pe mine chiar mă doare prezenţa voastră aici… Şi cum să-ţi spun? Nu am cum să-ţi spun!” gândea tânărul privind într-un punct fix.

Va urma

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 5 comentarii