Renascut din iubire – 67

Tânăra i-a condus în tăcere. Nu mai era în stare să spună nimic.  

-Bă una zic şi alta faci, i-a zis Valentin lui Nicolas imediat ce au intrat în maşină.

-Păi am încheiat pentru că am crezut că trebuie să închei, a formulat repede ceva încercând să-şi salveze reacţia.

-Bine fie, trec peste asta pentru că sunt un om bun.

-Mulţumesc unchiule, dar să ştii că mi se pare foarte nedrept.

-Ţi-am cerut cumva părerea şi nu ştiu? a întrebat Valentin transformându-se. Bă dacă mai scoţi un cuvânt, te dau cu capul de uşă de acolo rămâi.

Nicolas şi-a oprit un oftat şi a început să-şi frângă mâinile.

-Cât voi fi eu plecat să o terorizezi, ai înţeles? Să o terorizezi!

-Am înţeles unchiule, a spus abia şoptind.

-Zi mă mai tare că ai înţeles.

-Am înţeles, a spus Nicolas mai apăsat, apoi a dus mâna în dreptul inimii.

Simţea că nu mai poate, că nu mai poate de atâta nedreptate la care nu doar că era obligat să fie spectator, dar era şi parte din ea.

Ajunşi acasă, Valentin a mers mulţumit în vila lui luxoasă, iar Nicolas, mâhnit peste fire, a urcat în camera lui modestă de la mansardă.

Unul mulţumit şi-a făcut baia lui aromată şi a adormit, celălalt întristat şi-a petrecut aproape toată noaptea pe marginea patului cu capul între palme. „Ella fiinţă suavă, de ce, de ce trebuie să fie aşa? Ah câte lucruri urâte ai să crezi despre mine, cât de mult voi lovi în sufletul tău nevinovat şi cât de mult mă doare că nu pot să spun. Voi muri cu durerea asta Ella şi tu vei rămâne cu convingerea că sunt un nenorocit, fără să ştii cât de mult m-a durut înainte de a   fi obligat să te fac să suferi, dar apoi… te rog Ella, iartă-mă, Ella mă doare Ella şi cât aş vrea să spun… Dar ce sa fac? Unde să mă duc? N-am pe nimeni Ella… pe nimeeeni. Aş vrea să mă ierţi… şi odată aş vrea să afli…” Nicolas cu capul prins între palme şi cu bărbia în piept, plângea, plângea ca într-o durere nesfârşită…

Ella şocată de-a dreptul, a intrat în dormitor şi s-a aruncat pur şi simplu pe pat. Şi-a pus mâinile la urechi. Îi răsunau în minte cuvintele lui Nicolas. „Pe mine însă mă deranjează… Da şi asta. Nu vreau să fiu controlat de o femeie.” În zadar îşi astupa urechile, cuvintele tânărului intraseră adânc în gândurile ei. „De ce Nicolas, de ce? Cu ce ţi-am greşit? Cu ce Nicolas?”, gândea Ella şi lacrimi de durere se prelingeau pe chipul ei nevinovat. „De ce Nicolas, de ce?” i se rotea în minte întrebarea ca într-un carusel nebunesc. L-ar fi sunat să-i ceară explicaţii, dar nu mai avea energia necesara de a pune întrebări şi de a aştepta răspunsul. Spre dimineaţă a adormit cu lacrimi pe obraz.

În timp ce ea nici nu adormise bine, Valentin s-a trezit şi a sunat-o. Când i-a văzut numărul de telefon, a început să plângă şi plângând i-a răspuns.

-Ella ce-i cu tine? a întrebat-o bărbatul interesat.

-Vali mă tem că sunt nevoită să te refuz. După comportamentul pe care l-a avut Nicolas nu mai am nicio tragere de inimă să mai vin…

-Ellaaa, a întrerupt-o Valentin zâmbind în colţul gurii. Nu asculta în gura unui sălbatic. Eu ţi-am spus că nu de deloc ceea ce pare. Tu mă ajuţi pe mine nu pe el. Nu mai plânge din cauza unui nemernic, a zis bărbatul plin de viclenie. „Aha, mergeee” şi-a spus în gând. Te rog Ella. Îmi vine să mă duc să-l calc în picioare când ştiu că plângi din cauza lui.

Bărbatul insista în viclenia lui, în nemernicia lui.

-Hai Ella te rog linişteşte-te! Dacă nu te linişteşti mă duc şi-i trag o mamă de bătaie de nu se mai ia de tine în viaţa lui.

-Lasă-l!!! Cine ştie ce traume poartă cu el. Lasă-l te rog!

„Mmm, asta nu-mi place, nu-mi place deloc.”

-Ce traume, traume de prost, a zis bărbatul neputând să se controleze. Dacă te mai supără şi în lipsa mea te rog să-mi spui că-l aranjez eu. Te las draga mea Ella, trebuie să fac bagajul. Te rog să ai grijă de casă în lipsa mea, în tine am toată încrederea.

-Bine Vali, fac asta pentru tine.

-Mulţumesc Ella. Ţi-am mai spus că tu pentru mine eşti un înger. Te sun după ce ajung la destinaţie.

-Bine, a zis fata tristă. Drum bun!

Va urma

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 0 comentarii

Renascut din iubire – 66

-Uite de ce am vrut să ne întâlnim toţi trei, a venit fraza salvatoare din partea bărbatului. Vreau să plec câteva zile din ţară şi aş vrea că voi doi să aveţi grijă de casă. După cum ţi-am spus Ella, menajera e plecată şi ea. Sper să nu te deranjeze rugămintea mea, a spus privindu-l cu subînţeles pe Nicolas.

-Nu mă deranjează, ba dimpotrivă sunt bucuroasă dacă te pot ajuta cu ceva.

-Pe mine însă mă deranjează, a zis Nicolas cu vocea sugrumată.

Valentin i-a făcut discret cu ochiul, ca semn că e bine… să continue aşa.

-De ce Nicolas? a întrebat fata surprinsă peste fire de atitudinea tânărului.

-Pentru că nu am nevoie de ajutorul cuiva, mă descurc şi singur.

Fata l-a privit şi i-au dat lacrimile. Nu-i venea să creadă că tânărul acela timid de care se simţea atrasă inexplicabil se purta aşa cu ea, fără motiv.

-Vai ce nepoliticos eşti mă Nicolas. Uite că ai reuşit să mă faci de râs. Ce ai mă cu fata? Cu ce te deranjează? a zis cu viclenie, îndemnându-l din priviri să o ţină tot aşa.

-Mă deranjează pentru că ştiu că mă descurc singur.

-Sau cumva nu vrei să fii controlat de o femeie? l-a întrebat cu dându-i idei.

Ella asista stupefiată la dialogul lor.

-Da şi asta. Nu vreau să fiu controlat de o femeie.

Tânăra şi-a trecut mâna peste frunte şi şi-a şters discret o lacrimă pe care ochiul nu a vrut să o mai ascundă. Nicolas simţea că nu mai face faţă la o astfel de discuţie şi spera ca unchiul lui să încheie odată mascarada, dar nu…

-Ce să vezi că eu vreau. Adică vreau să vină şi Ella, a zis făcându-i semn să continue.

-Bine, atunci să vină, a încuviinţat Nicolas epuizat sufleteşte.

Bărbatul l-a privit şi s-a încruntat nemulţumit că tânărul nu mai lovea în sufletul fetei pe care o vedea că suferă.

-Şi nu puteai să spui de la început aşa? Uite ai întristat fata, a spus în viclenia-i fără margini.

Ella tulburată peste fire, nu a mai scos nici un cuvânt.

-Deci. Nicolas va locui în casă cât timp sunt plecat, iar pe tine Ella, te-aş ruga să vii o dată pe zi să verifici dacă Nicolas a dat la păsări, la câni, dacă a udat grădina şi aşa mai departe şi eventual îl şi ajuţi. Nu-l lua în seamă, ţi-am spus că e sălbatic. Mă face de râs pe unde îl iau, din acest motiv nu prea îl vezi cu mine, a continuat fără niciun fel de remuşcare.

-Unchiule, dar o să stau în camera mea, de ce e nevoie să stau în casă?

-Uite Ella, uite să vezi şi tu sălbăticiune de om. Eu îl las în casa mea şi el comentează. Pe-ăsta trebuie să-l ţin în grajd cu animalele.

Tânărul s-a schimbat la faţă şi a lăsat privirea în pământ. Nu înţelegea jocul lui. Nu mai înţelegea nimic, înţelegea doar că Ella suferă din cauza lui şi că el este umilit faţă de ea.

-Cam astea fiind spuse noi ne retragem, a zis bărbatul şi s-a apropiat de Ella care avea lacrimi în ochi. Nu mai fi supărată! Crescutul ăsta în pădure aşa ştie să se poarte. Oricâtă educaţie i-ai face tot aşa rămâne. Nu-l duce capul şi punct, a zis luând-o pe fată de umeri şi strângând-o scut la piept.

Nicolas a oftat şi şi-a trecut mâna peste frunte. S-ar fi dus el să o ia în braţe şi să-şi ceară iertare, darrr trebuia să joace un rol, pentru a nu fi dat afară din casă. „Ella mă doare, de ce mă doare Ella sufletul atât de rău?” a zis în gând şi şi-a muşcat buzele de durere.

Va urma

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 2 comentarii

Grup secret

Chiar daca sunt o alergata  v-am promis ca voi face un grup doar pentru prietenii interesati de subiectul „Renascut din iubire”. Si l-am facut  

Nu doar ca este inchis, dar este si secret. Momentan vor fi cam 20 de membri, pe parcurs, daca si altii se vor arata interesati de subiect, ii voi adauga.

Grupul daca e secret, inseamna ca acolo vor fi secrete
Va imbratisez pe cei care sunteti deja membri  
… dar si pe ceilalti

 

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 6 comentarii

Renascut din iubire – 65

După ce a închis telefonul l-a sunat pe Nicolas şi l-a chemat la el.

-Da unchiule.

-Fii atent. Diseară mergem la Ella.

-Amândoi? De ce?

-Bă da’ voi sunteţi setaţi pe acelaşi întrebări?

-Dacă am spus că mergem, mergem nu-ţi dau ţie raportul de ce. În schimb îţi fac instructajul. De azi înainte nu te mai porţi ca o mironosiţă cu Ella. Vreau să fii obraznic, să-i răspunzi, să o contrazici, chiar şi când nu sunt eu de faţă.

-Dar n-am de ce să fac asta unchiule.

-Faci pentru că-ţi zic eu, ăsta e un motiv suficient. Tu nu eşti aici să-ţi spui părerea, ci să execuţi. Ai înţeles? În cazul în care nu ai înţeles, îţi faci bagajul şi pleci. Clar?

-Am înţeles unchiule.

-Deci… eu o să vă spun că o să rămâneţi amândoi să aveţi grijă de casă cât sunt eu plecat. Tu revoltat spui că nu ai nevoie de ea pentru că te descurci şi singur. Eu o să insist, iar tu o să cedezi de gura mea. În schimb, cât voi fi plecat tu trebuie să fii numai contra ei. Ai înţeles? Să nu mizezi pe faptul că zici ca mine şi faci ca tine că nu merge. Ella îmi va vorbi sigur despre comportamentul tău.

-Bine unchiule, aşa fac, a zis Nicolas oftând.

I se strânsese inima. „De ce? De ce trebuie să vorbesc aşa cu singurul om căruia îi pasă de mine? De ce?” se întreba în gând şi simţea că i se sfâşie sufletul.

După vestea pe care i-a dat-o Valentin, Ella nu ştia ce să facă. Să se bucure, să spere, să se teamă? Neliniştită a făcut ordine prin casă şi în aşteptarea lor a vrut să citească ceva, a vrut, dar nu a reuşit. Gândul îi zbura când la Valentin, când la Nicolas, când la Nicolas, când la Valentin.

A sosit şi ora întâlnirii.

-Ella noi am intrat deja pe strada ta, i-a spus Valentin telefonic.

-Bine Vali, ies imediat.

Şi-a luat în grabă cheile şi a descuiat poarta. Valentin a parcat maşina şi au coborât.

-Bună Ella, a salutat-o bărbatul cu un zâmbet care ascundea ceva.

-Bună. Bine aţi venit!

-Bună. a îngăimat şi Nicolas.

Au intrat în casă, tânăra i-a invitat să ia loc şi încurcată nu ştia cu ce să înceapă. Le-ar fi spus că se bucură că au venit împreună, dar îi era teamă ca nu cumva să-l supere pe Valentin.  

Va urma

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 1 comentariu