Ultima zi împreună -2

Înainte de a vă mai spune ceva, vă rog să priviți!

Statistică blog, astăzi la prima oră: 210 vizitatori unici, ieri – 1.083 vizitatori unici, total 399.916 vizitatori unici, în timp ce pe fb rar sunt mai mult de 30 de like-uri.

Ce ați simți, ce ați crede dacă ați fi în locul meu? 

Astăzi după o oră de la postarea articolului, 826 vizitatori unici

Sa va explic? A fost o pacaleala de 1 aprilie. Nu puteam sa va las nepacaliti 🙂 . Cu această ocazie am văzut o dată în plus că, atunci când omul se retrage sau și mai rău, după ce moare, devine tot mai interesant. Unii, care fac numai rele, nici măcar după ce mor, nu devin interesanți, ba dimpotrivă. 

Unora, astăzi, le-am dat motiv de bucurie, altora de întristare. Celor din urmă, îmi cer iertare.

Adevaratii prieteni ma vor ierta, stiu asta… 

Arhiereul trebuie să știe că nu plec. Povestea  merita continuată. 

Nu, nu plec sau cel putin, nu acum :).  Si daca as fi hotarat sa ma retrag, in urma mea ar fi ramas … Lumina. Iata un exemplu.

Multumesc mult  Cornelia Serban  <3 

Cornelia Serban Lumina care ati adus-o in întunericul meu va fi vesnic in mine. Multumesc si plecăciune pt un adevărat OM. Multumesc ca mi-ati fost alături . Multumesc ca ati facut aceasta munca cu mine GRATIS. VA IUBESC DIN INIMA. MIHAELA ION PRIMUL OM CARE S-A LUPTAT CU MINE CARE MI-A RĂSCOLIT INTERIORUL PT A AJUNGE LA OMUL DE AZI. MULTUMESC ESTE PREA PUTIN.

Și altul:

Azi sunt un om fericit datorita acestei minunate femei!

Ultima zi împreună

Pt voi, cei pe care v-am întristat – Parfum de magnolii

 

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 1 comentariu

Va multumesc

Am ramas datoare cu explicatii, dar din pacate am ceva probleme cu internetul.

Pana maine sper sa se rezolve si sa pot spune ce am de spus.

Multumesc pt intelegere, pt comentarii, pt sustinere pt tot.

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 0 comentarii

Ultima zi împreună

Voi începe acest text fără lacrimi, fără regrete… doar cu mulţumiri. Mulţumesc celor care aţi fost cu mine, PUŢINI, DAR SINCERI. Voi m-aţi făcut mai bogată cu nişte stări, cu nişte zâmbete…

Aceasta este ultima zi petrecută aici… De mâine voi închide şi pagina de fb şi blogul.

Până acum am trăit mai mult pt alţii. Acum am hotărât (în urma unor întâmplări neaşteptate) să trăiesc doar pt mine…

Am obosit să aştept, să sper, să cred… Am obosit…

Pe seară revin cu o ULTIMĂ postare în care voi da mai multe amănunte, iar mâine închid tot.

Pe voi, cei care m-aţi însoţit aici zi de zi, vă voi purta mereu în inimă. Voi v-aţi câştigat locurile pe care unora le-am oferit gratis. Da, pe voi vă iubesc!

Un câmp de maci şi o poartă către cer…

Mai târziu, prieteni… vă dau și alte detalii… Probabil mulți au înțeles că, sunt deținătoarea multor secrete. Vă îmbrăţişez din inimă.

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 2 comentarii

Renascut din iubire – bonus

Pt ca sambata si duminica lipsesc si de pe blog si de pe fb si pt ca va iubesc, postez ceva dulce 🙂 <3

Mirosul de pizza umpluse camera modestă de la mansardă. Aroma de pâine coaptă pe vatră şi legumele aburinde, făceau parte din poveste… o poveste născută pe neaşteptate. Nicolas s-a aşezat pe pat, era atât de aproape de Ella… mai aproape ca niciodată. Şi… era linişte. Singurul moment de linişte pe care îl avea tânărul după muuuult timp sau poate chiar singurul moment de linişte din viaţa lui…

Şi-a amintit de seara în care o văzuse pe Ella pentru prima dată. Şi-a amintit cum ea şi unchiul lui mâncau orez cu lapte… Şi-a amintit cât de tulburat a plecat… Nici atunci şi nici altădată nu ar fi îndrăznit să spere că ar putea avea un moment asemănător cu cel pe care îl văzuse la unchiul său. Şi iată că ceea ce nu a îndrăznit să viseze, era deja realitate.

Va urma

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 2 comentarii