Rugaminte

Prieteni am o mare rugaminte la voi. Din cauza celor care „ma apreciaza” pe chat, am pierdut solicitarile voastre pentru carti. Mi-e foarte greu sa recitesc sute de mesaje, asa ca va rog sa reveniti, pe chat doar sa-mi amintiti. Saptamana aceasta vreau sa va trimit cartile cu inimioara si autograf 🙂

Inca o data ii rog pe cei care nu-si asuma prietenia cu mine public sa nu-mi mai scrie pe chat pt ca nici macar nu voi mai deschide mesajele.

Multumesc

Postat de Mihaela Ion in Carti, 0 comentarii

Renascut din iubire – 27

Bărbatul a făcut o grimasă. “Este sau nu este sinceră Ella? Şi Alina îmi spunea cuvinte frumoase la început. Şi ce cuvinte… Că sunt iubirea vieţii ei. Ca ar face orice pentru mine. Că viaţa ei fără mine ar fi un pustiu… Vorbe, vorbe goale. În noaptea care mi-a schimbat viaţa, înainte de a se ridica de lângă mine chipurile să bea apă, am sărutat-o, am alintat-o, i-am spus a câta oară cât de mult o iubesc… Si ea… Unde eram eu în mintea ei când a plecat cu cel mai bun prieten al meu, unde eram eu în sufletul ei? Niciunde. Cum de m-a şters aşa de repede… Cum?” gândea.

-La ce sau la cine te gândeşti Vali?

-La tine Ella, a spus oftând.

“Nu Ella, nu cred că te pot iubi, orcât aş încerca, toate femeile sunteţi la fel, toate” şi-a continuat gândul.

-Păi sunt aici cu tine Vali!

-Da ştiu şi mă mir că eşti cu mine. Ella îngerul meu, tu chiar ţii la mine?

-Da… foarte mult.

-Da, dar ştii că a ţine la cineva e una şi a-l iubi e alta.

-Şi dacă ţi-aş spune că te iubesc m-ai crede?

-Nu ştiu pentru că nu mi-ai spus.

-Da… te iubesc Vali!

Bărbatul a închis ochii şi a oftat. Şi-a amintit de seara în care Alina i-a spus că îl iubeşte. Şi-a amintit că tremurând a sărutat-o până nu a mai avut aer. Şi-a amintit că simţea că moare de atâta emoţie… “Nu, pe tine nu te voi săruta. Tu trebuie să-mi cerşeşti asta… să aştepţi… să te doară… Asta trebuia să fac şi cu Alina, dar o voi face cu tine. Să te doară Ella… să te doară aşteptarea”, gândea.

-Vali te iubesc, ai auzit?

Bărbatul a tresărit.

-E adevărat Ella?

-Foarte adevărat.

-Mulţumesc mult, dar te rog să pleci! Lasa-mă singur! Vreau să mă obişnuiesc cu gândul că mă iubeşte şi pe mine cineva, a spus şi a lăsat privirea în pământ.

-Să plec? a întrebat fata stupefiată.

-Da, te rog să pleci! Te rog să mă înţelegi! Am nevoie să mă obişnuiesc cu gândul…

-Bine Vali, plec. Dar vreau să te îmbrăţişez înainte de a pleca.

-Nu. Pleacă, a spus şi a întors spatele.  

Ella a crezut că e mult prea emoţionat, că i-au dat lacrimile şi din acest motiv s-a întors cu spatele.

-La revedere Vali!

-Pe mâine! Noapte bună, a spus şi a rămas cu spatele, nu s-a întors nici măcar să o privească în momentul în care a ieşit.

Bărbatul a zâmbit în colţul gurii.

-Poate a venit timpul să mă răzbun pe voi mimozelor. Îmi pare rău că tu mi-ai picat în plasă, a şoptit şi a plecat la bucătărie. Şi-a pus un pahar cu suc de mere şi a mers în dormitor. Gânduri care mai de care mai contradictorii îi chinuiau mintea. Parcă ar fi iubit-o, parcă s-ar fi răzbunat, parcă s-ar fi răzbunat, parcă ar fi iubit-o… Într-un târziu a adormit.

Ella a plecat cu sufletul sfâşiat. Nu mai ştia ce să creadă. Şi-a luat un ceai de la un aparat stradal şi s-a aşezat pe o bancă. “Am greşit că i-am spus că-l iubesc? A fost chiar impresionat sau a jucat teatru? E cumva o cursă? Îşi pregăteşte terenul pentru a mă transforma într-o victimă?” De atâtea gânduri a început să o doară capul. A scos telefonul din geantă şi i-a scris un sms în care i-a spus din nou că îl iubeşte.

Bărbatul a tresărit, a citit sms-ul, a zâmbit, dar nu i-a răspuns. “Aşteaptă Ella… aşteaptă” şi-a zis în gând şi a adormimit din nou.

Va urma 

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 4 comentarii

Prin Bucuresti cand ploua

Manastirea Radu Voda si poate … Ingeri… 

Prin curtea Manastirii Radu Voda

Troita din Parcul Mantuleasa

Foisorul de Foc

Foto din arhiva personala

Postat de Mihaela Ion in Fotografii, 1 comentariu

Renascut din iubire – 26

-Mulţumesc Ella, a trecut un minut, a spus şi s-a desprins din braţele ei.        

-Hm! Un minut… a zis Ella oftând.

-De ce oftezi?

-Mă întreb de cât timp oare e nevoie pentru o sărbătoare a sufletului? De un an, de o lună, de o săptămână, de o zi, de o oră? Pentru mine, a fost de ajuns un minut. Un minut coborât din cea mai înălţătoare lume. Într-un minut am simţit că Universul a fost creat doar pentru doi. Că vântul şi ploaia şi cerul şi soarele şi toate câte sunt, au fost făcute pentru a fi martorii acestui minut.

Bărbatul făcuse ochii mari de uimire.

-Când două inimi bat în acelaşi ritm, fuzionează şi nu mai sunt două, ci sunt părţi ale aceluiaşi întreg.

-Ce-s asta Ella? Sunt nişte replici din vreo piesă?

-Nu Vali, e ceea ce simt. În minutul în care am fost îmbrăţişaţi, mă gândeam că: în calea iubirii perfecte sunt tot felul de obstacole, care te pot ţine prizonier, care uneori nu-ţi permit măcar să îndrăzneşti să speri că poţi iubi sau că poţi fi iubit.

-Adică ce vrei să spui? a zis bărbatul tresărind.

-Dacă nu poţi uita trecutul, nu poţi trăi în prezent, dacă nu îngropi traumele, nu poţi întâlni bucuria… dacă nu poţi ierta, nu vei putea iubi… dacă nu uiţi răul ce ţi s-a făcut, nu poţi deschide poarta binelui. Când vei putea trece peste toate obstacolele din viaţa ta şi din sufletul tău, calea către iubirea perfectă rămâne deschisă. Şi atunci când întâlneşti iubirea, întâlneşti Miracolul…

Pe Valentin l-au trecut sudorile. Şi-a şters în grabă fruntea şi a început să tremure din ce în ce mai rău. Descrierea făcută de Ella i se potrivea perfect.

-Poţi exista o viaţă fără să trăieşti. Dar într-un minut poţi trăi cât într-o viaţă. Ce poate însemna o îmbrăţişare? Mai nimic ar spune unii. Dar îmbrăţişarea din iubire poate însemna totul. Într-un minut, se poate schimba o viaţă, se poate crea o lume, se poate cunoaşte fericirea. Un minut poate fi o sărbătoare a sufletului, o rădăcină a iubirii perfecte… Şi din rădăcină creşte lăstarul… apoi cresc pe rând tulpina, crengile, frunzele, rodul… până când viaţa devine iubirea perfectă şi ce poate fi mai frumos decât iubirea?!?!?

-Ella ce vrei să spui? Ce sunt cuvintele astea?

-Sunt cuvinte născute din acel minut.

-Dar ce ai vrut să spui cu a ierta, a merge mai departe…?

-Exact ce am spus Vali. Ce crezi că în viaţa mea nu au fost oameni care m-au rănit? Care au văzut în mine doar o păpuşă frumos ambalată şi nimic mai mult? Crezi că eu am prea multă încredere în oameni? Nu am Vali, dar îmbrăţişarea ta m-a făcut să găsesc acele cuvinte şi stări în inima mea.

Va urma 

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 2 comentarii