Renascut din iubire – 30

 

Ella a oftat. Ceva inexplicabil o atrăgea catre Nicolas. După plecarea tânărului Ella a rămas cu linguriţa suspendată. Parcă ar fi luat-o la fugă după el.

-Mănâncă Ella! Ce ai rămas aşa? Te-a speriat ăla? a zis Valentin zâmbind.

-Nu, nu m-a speriat, ba dimpotrivă m-a impresionat. Era forte trist.

-E foarte sălbatic îţi spun eu, iar tu eşti foarte sensibilă încât vezi tristeţe şi acolo unde nu e.

-Aşa o fi cum spui tu, a rostit cu vocea stinsă.

Se uita la orezul cu lapte din farfurie… gusta încet, dar gândul îi era tot la tânărul pe care îl văzuse. După ce au terminat de mâncat, Valentin a strâns farfuriile, a tras scaunul, s-a apropiat foarte mult de Ella privind-o în ochi.

-De ce mă priveşti aşa? a întrebat fata îngândurată.

-Eşti specială Ella… ţi-am mai spus…încet a prins-o de mâna dreaptă şi i-a aşezat palma pe pieptul lui. Într-o zi o să-ţi spun multe… o să-ţi spun multe Ella, zicea în timp ce îi plimba palma în dreptul inimii.

Fata era ca un robot programat. Nici nu-l mângâia, nici nu trăgea mâna. Ea se tot gândea la tânărul pe care îl zărise preţ de câteva secunde. Văzând lipsa de reacţie a Ellei, a luat mâna de pe mâna ei, iar ea s-a retras.

-Ella eşti singura persoană din lumea asta care îmi inspiri încredere, din acest motiv am hotărât ca în seara asta să-ţi dau cheia de la poartă, ca atunci când vii să intri direct. 

Fata a oftat. Nicolas plecase cu tot cu gândul ei. Fizic era lângă Valentin, cu gândul însă şi cu sufletul, era cu Nicolas.

-Ce e cu tine Ella? Parcă nici nu auzi ce spun.

-Aud, sigur că aud, dar ţi-am spus, am mari emoţii pentru că se apropie premiera, a spus mascând adevărata ei preocupare. Mă bucur că ai încredere în mine, iar faptul că ai hotărât să-mi dai cheile sigur că mă flatează. Mulţumesc mult.

-Uite, a spus punându-i cheile în mână. Astea sunt. Ai şi cheia de la birou.

-Mulţumesc mult Vali. Dacă nu te superi aş vrea să mă retrag, chiar simt nevoia să mă odihnesc.

-Sigur. Mergi Ella. Mâine vom face ultima repetiţie înainte de spectacol, repetiţie cu decor şi costume.

-Bine Vali. Ne vedem mâine.

-Te conduc?

-Nu, mulţumesc. Eşti destul de presat şi tu. Iau un taxi.

-Bine, hai ca o să fac acum comandă, a zis sunând la o firmă de taxi.  

Înainte de a se despărţi şi-au luat la revedere scurt. Ella părea foarte grăbită. Simţea nevoia să rămână singură. Până acasă s-a tot gândit la tânărul cu ochii trişti.

 Va urma

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 2 comentarii

Natura inspira poetii…

…E-atât de-ngândurată unda frunţii,
Se va lăsa furtuna încă-o dată
Lumina muşcă zidului grăunţii,
Biserica e-n timp invers, o fată…

asta mi-a venit in cuget, privind,…ascultand. linistea! Multumim, Mihaela <3 – Shanti Nilaya

Foto M.I. 

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 0 comentarii

Renascut din iubire – 29

Menajera îl aştepta cu masa pregătită.

-Sando ce faci bun pentru diseară? Am oaspeţi.

-Păi fac ce vreţi şefu’?

-Fă nişte orez cu lapte şi pune garnitură dulceaţă de cireşe amare.

-Aşa fac şefu’. Pe la cât să fie gata?

-Pe la 6.00. Pui în două farfurii, le ornezi frumos şi le laşi pe masă. O să le iau eu. După ce faci asta, eşti liberă.

-Da şefu’, am înţeles.

După masă, Valentin a mers în dormitor. S-a aşezat pe pat, a închis ochii. Din când în când ofta, din când în când zâmbea. Părea că face un plan.

A sosit şi ora întălnirii. Ella l-a sunat să-i spună că a ajuns. El bucuros a mers şi i-a deschis.

-Ella mergem la bucatărie? Vreau să fim aşa mai intimi, a zis zâmbind.

-Mergem unde vrei tu.

Au intrat în bucătărie, el galant i-a tras scaunul şi a invitat-o să ia loc. Farfuriile cu orez cu lapte erau aşezate pe o tavă şi acoperite cu un prosop.

-Uite ce aranjament rustic a făcut menajera. Mâncăm orez cu lapte, a spus bărbatul în timp ce i-a pus în faţă farfuria şi tacâmurile.

-Vali am aşa emoţii pentru premieră…

-N-ai de ce. Hai să mâncăm şi o să-ţi treacă.

În timp ce mâncau orez cu lapte, au auzit o bătaie în uşă.

-Intră, a zis Valentin, după ce în prealabil făcuse o grimasă a uimire.

Nicolas deschizând uşa, a privit scurt şi a zis încurcat:

-Ăăă mă scuzaţi, după care a ieşit înainte de a intra.

-Nicolas, intră mă! a zis bărbatul, dar Nicolas plecase deja.

Ella a tresărit.

-Cine e tânărul?

-Un nepot de-al meu. E vai de capul lui îl ţin aici de milă. Nu are pe nimeni.

-Dar de ce a fugit aşa când m-a văzut? a întrebat Ella surprinsă.

-Eiii aşa e el sălbatic. Pe-asta nu-l îmblânzeşti nici cu biciul.

-O fi văzut că mâncăm şi nu a vrut să ne deranjeze. Mai bine îl chemi şi pe el să mănânce!

-N-avea grijă ca a mâncat. Bagă în el de zici că e sac fără fund.

Deşi îl văzuse pentru câteva secunde în inima Ellei se născuse ceva. Ceva pentru care nu avea nicio explicaţie

-Vali, dar e foarte slab nepotul acesta al tău şi are o privire foarte tristă. Nu am văzut niciodată nişte ochi atât de trişti.

-Eee e trist. E sălbatic, zici că e speriat de bombe. Hai lasă-l că nu de-asta ne-am întălnit.

Va urma 

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 2 comentarii

Lacul Morii

Nuante de gri … si totusi liniste…

 

 

 

 

Foto si video din arhiva personala

Postat de Mihaela Ion in Fotografii, 2 comentarii