Renascut din iubire – 40

După o noapte destul de agitată, Ella a ajuns la teatru. Spectacolul a fost un real succes ca de obicei şi ca de obicei ea îmbrăcând rochia a simţit aceeaşi arsură în dreptul inimii.

Timpul a trecut si a sosit şi ora întâlnirii. Când să descuie poarta, Valentin era în curte pregătit de plecare.

-Ce faci Vali?

-Ella îmi pare foarte rău, trebuie să plec neapărat la mama. Cred că s-a făcut scurt circuit la o priză. Am trimis deja un electrician, dar trebuie să fiu şi eu acolo să văd ce face pentru că mama nu se pricepe.

-Bine. Atunci nu mai intru.

-Intră, nu durează mult. Vreo jumătate de oră. Îl chem pe Nicolas să stea cu tine cât lipsesc.

Ella a tresărit. „Ah, Nicolas”.

-Ţi-ai găsit să stea cu mine, a zis încercând să mascheze starea de emoţie. Lasă că stau singură.

-Dacă îi spun eu, va sta, a zis şi l-a sunat.

Nicolas a coborât timid.

-Să stai cu fata să nu se plictisească, ai auzit?

-Da unchiule, a răspuns cu capul plecat şi i-a deschis uşa Ellei.

Valentin a plecat, Nicolas şi Ella au intrat în living. Fata s-a aşezat pe un fotoliu, Nicolas pe un altul ţinând în continuare capul plecat.

Tânăra îl privea cu un zâmbet ascuns. Nicolas îşi frângea mâinile. Era atât de slab… şi atât de trist…

-Nicolas unghiul tău e un om foarte bun, a zis Ella încercând să înceapă de undeva un dialog.

Tânărul a tăcut.

-Este sau mi se pare?

-Nu pot să vă spun nici da, nici nu, rămâne să descoperiţi, i-a răspuns fără să o privească.

-Poţi să-mi vorbeşti la per tu Nicoals.

-Poate vă deranjează.

-Nu mă deranjează deloc, ba dimpotrivă. Să înţeleg că nu eşti pe aceeaşi lungime de undă cu unchiul tău?

-N-am spus asta, am spus doar că vă las pe dumneavoastră…

-Pe tine, l-a întrerupt.

-Ăăă, da, pe tine, să descoperi.

-Din câte am înţeles te pregăteşti pentru facultate.

-Da încerc.

-Mai ai puţin. Mai puţin de trei săptămâni. Îţi doresc succes Nicolas!

-Mulţumesc mult.

-Aş vrea să păstrăm legătura. Vrei să-mi dai numărul de telefon.

-Aş putea să vi-l dau…

-Să ţi-l dau, l-a întrerupt din nou.

-Da aşa, să ţi-l dau, mă obişnuiesc mai greu, dar mă obişnuiesc.

-Spune te rog, a zis Ella luând telefonul din geantă pentru a memora numărul.

-Dar dacă se supără unchiul?

-Nu e neapărată nevoie să-i spunem.

-Bine ţi-l dau, a spus şi l-a dictat.

Ella i-a dat un apel pentru a-i rămâne şi numărul ei în agendă. Nicolas l-a salvat imediat, după care între ei s-a aşternut tăcerea. Tânărul nu o privea deloc pe Ella, Ella nu mai ştia ce să spună.

-Nicolas mai e puţin şi se încheie stagiunea. Vii şi tu într-o seară la teatru?

-Nu, nu vin. Unchiul mi-a spus că teatrul este pentru oameni elevaţi, nu pentru unul ca mine.

„Vai, nu se poate, i-a spus asta în faţă? Bietul de el. Mai zice că e sălbatic, păi comportându-se aşa îl sălbăticeşte de tot” şi-a zis Ella în gând.

-Dar ţi-ar plăcea să vii?

-Nu ştiu. Nu cred că aş avea răbdare să urmăresc.

-La filme te uiţi?

-Da, mă uit, dar când mă uit la film sunt singur în camera mea, nu înconjurat de oameni. Pe mine oamenii mă obosesc.

Ella l-a privit cu compasiune. Şi-a dat seama o dată în plus că purta cu el tristeţi adânci şi dezamăgiri profunde.

-Nicolas… n-a apucat să spună ideea că Valentin a intrat pe uşă.

-Gata am rezolvat. Poţi să te retragi, a zis privindu-l pe tânăr.

-Mulţumesc unchiule.

-Sper că n-ai plictisit-o de tot pe Ella.

-Sper şi eu unchiule. O seară bună.

Va urma

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 0 comentarii

Amintiri despre Mitropolitul Bartolomeu Anania

Fragment

 

Fragment

 

Pentru mine – o comoara

Un obiect la care tin foarte mult  – stiloul cu bilă pe care l-a folosit Mitropolitul Bartolomeu Anania

 

 

Carte

Pret 13 lei

Postat de Mihaela Ion in Carti, 1 comentariu

Renascut din iubire – 39

 

-Ella, dar ce de admiratori ai, din ce în ce mai mulţi. După fiecare spectacol eşti înconjurata de admiratori. Adevărul că eşti foarte bună şi foarte frumoasă. Sper să nu… a spus şi a oftat.

-Să nu ce, Vali?

Bărbatul a tăcut…

-Vali să nu ce?

-Să nu te pierd Ella. Eşti tânără, frumoasă, talentată, orice bărbat si-ar dori să fie lângă tine.

-Poate, dar trebuie să îmi doresc şi eu.

-Şi tu acum lângă cine îţi doreşti să fii?

-Lângă tine Vali?

-Păi ce ai văzut tu la mine? a întrebat cu viclenie.  Sunt urât, prea tandru nu ştiu să fiu, mai am şi altele…

-Altele care?

-Sunt foarte gelos Ella, foarte.

-Nu-ţi dau motive să fii.

-Pot să fiu şi fără.

-Aoleu, asta nu e bine, a zis şi a vrut să-l prindă de mână.

Bărbatul a tras mâna. „Aşa… îmi place” şi-a zis în gând.

-De ce nu mă laşi să te ţin de mână?

-Suntem într-un loc public şi s-ar putea să ne vadă cineva.

-Şi ar fi o problemă?

-Da, pentru că eu încă nu am siguranţa că mă iubeşti… că vrei să rămâi lângă mine şi nu vreau să mă fac de râs. Trebuie să-mi dovedeşti mai întâi.

-Şi cum ai vrea să-ţi dovedesc.

-Nu ştiu, asta se va vedea în timp.

Ella a oftat. Deşi era cu Valentin, se gândea la Nicolas. L-ar fi întrebat ce face, dar nu era momentul cel mai potrivit.

-Mergem? Mâine iar avem spectacol, a zis Ella îngândurată.

-Mergem, i-a răspuns bărbatul oarecum mulţumit. Nu te conduc, te superi? Sunt puţin cam obosit.

-Nu mă supăr. Mergi liniştit. Ne vedem mâine.

-Da mâine, după spectacol te aştept la mine.

-Pe la ce oră?

-6.00 – 6.30 când vrei. Ai cheia şi dacă nu sunt, are cine să-ţi deschidă să intri în casă.

Ella a plecat acasă cu mai multe semne de întrebare decât avea. „Nu am siguranţa că mă iubeşti… că vrei să rămâi lângă mine şi nu vreau să mă fac de râs. Trebuie să-mi dovedeşti mai întâi” îi răsunau în minte cuvintele lui Valentin. „Oare ce vrea cu adevărat acest bărbat?” se întreba în gând.

Valentin a ajuns acasă şi-a făcut o baie cu petale de trandafir şi s-a aşezat pe pat cu un zâmbet perfid. „Ella o să te prind în mrejele mele cu orice preţ. Vei fi înnebunită după mine… înnebunită… şi pentru asta sunt dispus să scot la înaintare toate armele”

Va urma

Foto din arhiva personala

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 2 comentarii

Renascut din iubire – 38

-Mmmhm, a zis bărbatul mulţumit. Aşa fetiţă sună. Hai că te las să mai suni o dată.

La al doilea apel a răspuns.

-Ella ce faci? Ce e cu tine de ai închis telefonul şi de ce nu dormi la ora asta?

-Am închis telefonul pentru că am vrut să mă odihnesc, a zis cu vocea precipitată. Tu ce faci? Eşti în regulă? Te-am visat nu tocmai bine. Tu de ce nu dormi? Unde eşti? a întrebat neştiind ce să zică mai repede.

-Păi să-ţi răspund pe rând. Sunt bine, doar că mă gândesc la tine. Atât, a zis cu un zâmbet viclean. Nu dorm pentru că am ieşit să mă plimb puţin. Am văzut că ai telefonul închis, m-am cam îngrijorat şi nu m-a mai luat somnul. Deci acum sunt la plimbare.

-Dar ce se aude? Foşneşte ceva ca şi cum ai fi în pădure.

-Sunt în parc dragă. Cum să fiu în pădure la ora asta?

-Păi mă gândeam şi eu. Eşti adormită Ella şi confunzi zgomotul de parc cu pădurea.

-Se prea poate. Îmi pare rău că te-am făcut să te îngrijorezi. Uite pentru asta acum aş veni la tine, a zis ca teleghidată.

-Eiii lasă, odihneşte-te! Ne vedem mâine. Acum că te-am auzit, m-am liniştit. Merg şi eu acasă.

-Eşti un om bun Vali.

-Şi tu Ella. Te rog să nu mai închizi telefonul fără să mă anunţi, pentru că uite îmi fac griji, a zis cu acelaşi zâmbet viclean.

-Îmi pare rău că nu te-am anunţat. Nu mi-am închipuit că însemn atât de mult pentru tine.

-Însemni foarte mult Ella, foarte mult… Ai spus că ne plimbăm după premieră.

-Aşa e am zis, dar am fost obosită. O să ne plimbăm.

-Hai la culcare acum. Pe mâine.

-Pe mâine Vali.

Bărbatul a mai mers puţin pe jos până la intrarea în prima localitate, pentru că se gândea că din mijlocul pădurii nu-l ia nici un taxi de teamă să nu fie vreun nebun. Cum a ajuns la prima localitate a făcut comandă de taxi, în mai puţin de o oră a fost acasă şi a adormit mulţumit de ceea ce făcuse.

Ella a mai privit câteva secunde telefonul apoi l-a pus pe noptieră. „Ce om minunat este Valentin. Nu mă aşteptam să nu doarmă din cauza mea. Mai există pe lumea asta astfel de bărbaţi?” şi-a zis în gând, apoi a tresărit. „Nicolas, oare ce face Nicolas? Offf nu ştiu ce e cu mine. De ce gândul meu este împărţit între ei? Nu înţeleg… Să mai aţipesc puţin că e aproape dimineaţă”    

Ella s-a trezit cu gândul la Valentin, dar şi la Nicolas. Încerca să se concentreze pe ceea ce avea de făcut. Stagiunea abia începuse. La fiecare reprezentaţie însă, Ella se confrunta cu acelaşi stări. Cum îmbrăca rochia pentru spectacol simţea o arsură în dreptul inimii şi un fel de iubire pentru Valentin, cum se schimba îşi revenea. Nu mai ştia ce să creadă şi nici nu avea vreo explicaţie. Într-o seară după spectacol, pentru că-i rămăsese datoare lui Valentin cu o plimbare, au ieşit împreună în parc. Se înserase deja.

Va urma

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 4 comentarii