Am vorbit cu luna

 

Azi-noapte am vorbit cu luna

Era tristă… Şi… când privea spre pământ, când se ascundea printre nori.

-De ce eşti aşa sfioasă ca o copilă?

-Sfioasă şi tristă… mi-a răspuns luna… Nu e uşor să vezi atât de multe… Mai ales atunci când ţi se pomeneşte numele… şi ţi se spune povestea

-Adică?

-O fată plânge şi scrie un mesaj: ”Mă simt ca luna pe cerul înstelat… Singură şi tristă… aşteptând în întuneric soarele ei… când el vine – ea pleacă… şi atunci când ea pleacă – el vine… un blestem de nedezlegat… ziua aleargă după noapte, noaptea după zi… şi nu se întâlnesc niciodată… În amurg îşi întâlnesc umbrele… şi atât… Sunt luna… şi tu soarele… şi nu mă vei scoate din noaptea mea…” Înţelegi, înţelegi cât de greu e ca cineva să fie noapte şi altcineva zi? Cineva luna şi altcineva soarele? Despărţiţi pentru totdeauna şi secătuiţi de o iubire neîmplinită? Eu sunt luna… luna… a spus şi cu pleoapele închise s-a ascuns după un nor…

Am privit-o îndelung… luna nu şi-a mai arătat faţa… probabil scria cu lacrimi pe un colţ de cer, un mesaj… pentru soarele ei…

M.I.

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 2 comentarii

Aripile sufletului

Nu lăsa pe nimeni să-ţi frângă aripile sufletului, sunt ale tale şi îţi sunt date de sus!

M.I.

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Aforisme, 2 comentarii

Amintiri despre parintele Nicodim Bujor

 

„Luati seama ca nu cumva un gind viclean ascuns in inimile voastre sa se transforme intr-o nelegiuire. Sa alegem ce este frumos si valoros din viata aceasta, nu intrigi, insulte, jigniri, care ranesc sufletul si-l coboara in prapastia pierzarii. E foarte important a sti ce sa alegi din drumul acestei vieti si sa le tii pentru vesnicie. Viata e un drum fara intoarcere, care nu se poate lua de la inceput, incat odata trecut si fara folos, nu mai ramane decat regretul in vesnicie, a durerii fara sfirsit.” Pr. Nicodim Bujor

    In inima parintelui Nicodim incapeau multi, foarte multi, caci inima sfintiei sale era salasul iubirii. Numai dintr-o inima plina de iubire poate izvori atata mila, grija si ingrijorare pentru semenii sai, fie ei bogati sau saraci, printi sau cersetori, plini de virtuti sau plini de pacate. Parintele Nicodim era un inger pe pamant. Un inger in trup cu sufletul inaripat.

Postat de Mihaela Ion in Carti, 0 comentarii

Amintiri despre Parintele Damaschin Stefan

 

„Fiii oamenilor sunt rai, si daca nu încearca sa afle calea adevarului si a vietii, de multe ori nici pe altii nu-i lasa sa mearga pe ea.”

„Cu fiii oamenilor nu ma voi asemana si nici din întelepciunea lor nu ma voi otravi”, drept a grait înteleptul si de Dumnezeu Povatuitorul Solomon.

„Sa fii calugar în acest veac?!?!? Si totusi Parintele Damaschin a fost CALUGAR!” CALUGAR ADEVARAT, PREOT ADEVARAT, PRIETEN ADEVARAT.

Postat de Mihaela Ion in Carti, 0 comentarii