Renascut din iubire – 13

Au vorbit, au stabilit lista artiştilor care urmau a fi invitaţi pentru turneul preconizat şi totul în funcţie de preferinţele fetei. Ella se uita uluită şi nu-i venea să creadă.

-Foarte bună prăjitura domnule director. Aveţi gusturi fine.

-Pentru o fată ca tine trebuia să am gusturi fine, a zis zâmbind.

“Nu ştiu dacă am întâlnit vreodată un bărbat atât de atent, atât de galant”, gândea emotionata.

-Domnule director, cred că v-am reţinut destul. Aş vrea să mă retrag.

Valentin s-a întristat.

-Am spus ceva care nu trebuia? a întrebat fata îngrijorată.

-Nu Ella. Numai că… parcă m-am trezit ca dintr-un vis. Te-aş ruga să mai rămâi puţin. Tu ai văzut ce probleme sunt la teatru, mă simt obosit, prea obosit uneori şi am nevoie de o companie care să mă odihnească şi tu ai reuşit să faci asta.

Tânăra a făcut ochii mari de uimire. Nu-i venea să credă că un om aspru şi intangibil cum părea Valentin începuse să-i facă destăinuiri.

-Sigur că mai rămân dacă doreşti, a zis fata luată de val. Ăăă… dacă doriţi, mă scuzaţi.

-Poţi să-mi vorbeşti la per tu Ella, mi-e şi mai bine aşa.

-Vai cum?

-Te org!

-Bine o să încerc.

Valentin a ridicat din umeri, a lăsat capul pe spate şi a oftat.

-Vă pot…

-Te pot, a corectat-o Valentin.

-Nu mi-a ieşit din prima, a zis Ella zâmbind. Te pot ajuta cu ceva?

-Mă cam doare spatele vrei să-mi faci puţin masaj?

-Sigur, a spus fata şi s-a ridicat.

Timidă a început să îl maseze pe umeri. Valentin din când în când ofta. La un moment dat a ridicat umărul şi i-a prins mâna fetei între umăr şi obraz.

-Ella m-ai găsit într-un moment de slăbiciune. Da şi oameni ca mine au momente de slăbiciune, a zis, i-a întors mâna şi i-a sărutat palma.

Fata a rămas fără cuvinte.

-Eşti un om deosebit Ella, prezenţa ta mă linişteşte, pe mine un veşnic neliniştit.

-Domnule…

-Valentin, a întrerupt-o din nou.

-Bine… Valentin nu ştiu ce să spun… M-ai luat prin surprindere.

-Poate ai prieten şi simţi că-l trădezi.

-Nu, n-am, dar nu mă aşteptam la asta.

-Draga mea dacă e prea mult pentru tine…

-Nu, nu e… a zis intunid că dacă îl va respinge cu altă ocazie poate nu ar mai fi fost dispus să vorbească.

Valentin însă începuse să se retragă în el.

-Cred că ai dreptate. E de ajuns în seara asta. Te conduc, dar cu promisiunea că ne vedem şi mâine seară la mine.

-Sigur. Ne vedem şi la teatru şi apoi la tine.

Au plecat împreună. Valentin a fost tacut tot drumul. Din când în când îi mai mulţumea pentru companie. La desparţire Valentin a vrut să-i sărute mâna. Ella i-a zâmbit, dar nu l-a lăsat.

-Pe mâine Vali. Pot să-ţi spun Vali?

-Da Ella. Mă alinţi. Noapte bună… Ella.

Tânăra a intrat de-a dreptul bulversată în casă. Nu ştia ce să creadă. Nu ştia ce să facă. Şi totuşi în inima ei se născuse un sentiment, dacă nu de iubire, de milă sigur.

Va urma

 

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 0 comentarii

Grigorii Juravlev – pictorul fără mâini şi fără picioare

Astăzi vreau să vă vorbesc despre un prieten din cer. Un prieten de-a cărui existenţă nu ştiam. Cum am aflat de el? Iată cum: În noaptea de 27 spre 28 februarie 2012, am avut un vis straniu. Prima parte a visului a fost confuză: mi-a spus cineva, mi-a arătat sau mi s-a arătat, nu mai ştiu sigur împrejurarea, în schimb a doua parte a fost foarte clară, ca informaţie, să spun aşa şi anume: „Sfântul rus fără mâini”. M-am trezit şi pentru că mi s-a părut o ciudăţenie, de care nu auzisem până atunci, crezând că voi uita până dimineaţă, am notat pe telefon la rubrica ciorne.
M-am mai trezit de câteva ori până dimineaţă având acelaşi gând: „Sfântul rus fără mâini”. De dimineaţă, acelaşi gând: „Sfântul rus fără mâini”.

Până la prânz am urmat programul pe care-l aveam, dar în gând simţeam deja ca o presiune: „Sfântul rus fără mâini”. Şi pentru că gândul nu-mi dădea deloc pace, am deschis calculatorul şi am căutat pe internet, exact aşa cum visasem: „Sfântul rus fără mâini”.

Spre surprinderea mea am găsit câteva articole despre „Iconarul schilod din Samara”. Din articolele respective am aflat că se numea Grigorii Juravlev (Grigorie Juravlev), că a trăit acum 150 de ani, şi că în anul 2011, a fost propus pentru canonizare. Deci un posibil Sfânt rus fără mâini există.
Despre visul respectiv am vorbit cu puţini dintre apropiaţii mei, printre care şi cu un preot-călugăr care are mare evlavie la Sfinţii ruşi. El s-a arătat foarte interesat de visul respectiv şi m-a întrebat şi data la care am visat. După câteva minute, a revenit cu un telefon şi mi-a spus:
-Tu l-ai visat pe Sfântul rus fără mâini, chiar în ziua în care ar trebui să fie trecut în calendar.
-De unde ştii? l-am întrebat uimită, pentru că în articolele pe care le citisem nu scria nici data naşterii, nici data morţii.
-M-am uitat pe nişte site-uri ruseşti şi am găsit mai multe informaţii. A murit pe data de 15 februarie 1916, pe stil vechi, adică pe 28 februarie, stil nou.
După precizarea respectivă am rămas şi mai uimită. Mi-a trimis link-urile cu datele suplimentare şi chiar am rămas fără cuvinte. Eu din România, am fost înştiinţată în vis că există un Sfânt RUS, fără mâini.
Astăzi, se împlinesc 101 de ani de când , Grigorii Juravlev a plecat din aceasta lume!
Pentru cei care vor sa afle mai multe amanunte despre prietenul meu din cer, atașez link-urile

http://www.crestinortodox.ro/…/grigorie-juravlev-iconarul-f…
http://www.formula-as.ro/…/iconarul-cel-schilod-din-samara-…

Postat de Mihaela Ion in Vise stranii, 2 comentarii

Paşii Îngerului

Un bătrân mergea agale pe zăpada proaspătă. La un moment dat a simţit paşi în urma lui. S-a întors să vadă cine e. Nu era nimeni, doar urme pe zăpadă, altele decât urmele sale. Mergea şi auzea din nou paşi … apoi a vazut o umbră sidefie…
-Cine eşti tu? a întrebat.
-Eu… sunt… cel care te-a tras de mânecă din faţa maşinii când erai copil; sunt cel care te-a făcut să pierzi autocarul în adolescenţă, pentru că urma să aibă un accident; sunt cel care în tinereţe, într-o altercaţie cu nişte colegi, te-am făcut să leşini pentru că altfel îl loveai pe unul dintre ei şi îl omorai; sunt cel care i-a şoptit vecinei să-ţi aducă un pachet cu mâncare atunci când ai rămas fără bani şi erai nemâncat de trei zile; eu sunt cel care te-am scos din multe încurcături, pentru că mi te-a dat Dumnezeu în grijă… şi cât L-am mai rugat să te aştepte… să-ţi aştepte întoarcerea… Ţi-aminteşti, când în dimineaţa imediat următoare, după ce ai părăsit-o pe femeia care îţi purta în pântece copilul, ai găsit cămaşa udă pe umărul drept?
-Mi-amintesc, a şoptit bătrânul.
-Erau lacrimile mele, dar din păcate, tu, nu ai înţeles niciodată nimic. Viaţa pentru tine a însemnat distracţie şi atât.
-Dar… tu… tu… ci-ne eşti? a întrebat tremurând.
-Sunt Îngerul tău păzitor. Dumnezeu te aşteaptă – Întoarce-te! a spus şi a dispărut.
Bătrânul a căzut în genunchi şi plângând în hohote a zis:
-Doamne, Doamne iartă-mă! Dacă nu e târziu, iartă-mă!

Text M. I.

 

Postat de Mihaela Ion in Religie, 1 comentariu

Renascut din iubire – 12

“Of Ella m-ai făcut să uit de nemernicul ăla de Nicolas, dar nu trebuie să uit totuşi” şi-a zis în gând şi l-a sunat.

-Ce faci mă?

-Bună dimineaţa unchiule. Dormeam, am învăţat toată noaptea.

“Bă frate boul chiar învaţă. Sper să nu ia la facultate că înnebunesc.” şi-a zis în gând.

-Lasă somnul şi du-te la Sanda să-ţi dea nişte bani să mergi la piaţă.

-Şi ce să cumpăr?

-Ce-ţi spune Sanda.

-Bine unchiule mă îmbrac şi cobor.

-Trebuie să-i ocup timpul neapărat, a şoptit, dar acum nu am chef de el, Ella este preocuparea mea principală.

Nicolas frânt de oboseală s-a îmbrăcat în grabă şi a mers la menajeră să o întrebe ce are de cumpărat.

-Prea multe nu ar fi, dar dacă seful a zis, mergi şi ia vreo 5 kg de cartofi, nişte lapte de capră şi un kg de banane. Îţi fac o cafea?

-Nu mulţumesc. Merg să cumpăr ce mi-aţi spus nu vreau să-l supăr pe unchiul.

Nicolas şi-a îndeplinit misiunea şi s-a retras la el în cameră. De obosit ce era nu i-a mai trebuit nici mâncare, nici nimic. A adormit îmbrăcat.

Valentin în aşteptarea Ellei nu avea chef de nimic. Toate lucrurile pe care le începea le lăsa neterminate.

Pe la amiază a sunat-o pe fată.

-Bună Ella, să nu uiţi de întâlnire.Te aştept.

-Cum să uit domnule director. Sunt atât de onorată. Mulţumesc mult.

-N-ai de ce Ella. Trimit pe cineva să te ia.

-Ooo nu, mulţumesc mult, mă descurc.

-Bine. Atunci ne vedem la 18.30

-Sigur domnule director.

Valentin a închis şi a oftat.

-Orele astea nu trec mai repde orele astea… a şoptit.

Şi a venit şi ora întălnirii. Fata emoţionată, dar şi entuziasmată a luat un taxi, a ajuns la poarta lui Valentin şi l-a sunat.

-Vin să te iau imediat, a zis şi a şi ieşit pe uşă.

A invitat-o curtenitor în casă.

-Mergem la birou, pe-aici, i-a zis deschizându-i uşa de la hol.

Au intrat în birou. Valentin i-a tras scaunul şi a invitat-o să ia loc.

-Mă scuzi puţin. Revin, a zis şi a mers la bucătrăie să aducă tava cu prăjituri şi diversele sucuri naturale.

S-a întors cu tava plină şi a aşezat-o pe masă. A luat farfurii şi linguriţe din dulap şi a servit-o pe fată.

-Ce suc preferi Ella?

-De care beţi şi dumneavoastră.

-De portocale cu kiwi.

-Şi eu la fel. Mulţumesc.

Va urma

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 2 comentarii