Renascut din iubire – 11

Valentin a ajuns şi el acasă. L-a chemat pe Nicolas să-i pregătească baia cu petale de trandafiri, l-a mai umilit puţin, pentru că fără nu se putea, apoi l-a trimis în camera lui.

Valentin după obiceiul lui şi-a luat o carte si a intrat în baia lui aromată. A citit câteva pagini, a mai răsfoit-o puţin apoi a abandonat-o pe marginea căzii. A închis ochii şi a oftat.

„Ella, of Ella, m-au înnebunit ochii tăi, buzele tale… te-aş iubi şi nu te-aş iubi… Da… poate te-aşi iubi în felul meu. Tu ai fi femeia care fie m-ar readuce la viaţă, fie m-ar nenoroci de tot.” gândea Valentin. „Dar de fapt nici nu ştiu dacă te-aş vrea de iubită… poate doar de prietenă sau un fel de mamă… Of Ella mi-ai tulburat gândurile, simţurile… Abia aştept să vii mâine seară să fim doar noi… Of… noi să văd ce simt lângă tine, ce vreau lângă tine…”

Apa din cadă se răcise deja. Şi-a luat în grabă halatul de baie şi a mers în dormitor. Şi-a pus un Cd cu muzică folk şi s-a abandonat în gândurile lui. Visa la fată când ca la o iubită, când ca la o prietenă, când ca la o angajată. Nu se putea decide unde să se oprească. A luat telefonul şi a vrut să o sune.

-Nu, nu e bine să forţez nota, nu vreau să o pierd acum când încerc să o apropii de mine, a şoptit şi a pus telefonul pe noptieră.

Era trecut de miezul nopţii şi până dimineaţa i se părea foarte mult. Dacă ar fi putut ar fi sărit peste noaptea aceea. Valentin cel cu inima de gheaţă, Valentin cel nemilos şi mândru, fusese atins de privirea unei femei.

„Ella ochii tăi Ella… Ai ceva aparte, un mister care simt că mă înnebuneşte. Trebuie să mi te apropii, trebuie. Poate eşti un trofeu pe care mi-l doresc cu orice preţ.” îşi zicea în gând.

Era doborât de oboseală, dar gândurile nu-i dădeau pace. S-au ivit zorii şi el era tot pierdut în gândurile lui. Dimineaţa devreme a sunat-o pe Sanda şi i-a spus să-i facă o cafea cu lapte şi frişcă.

-Şefu’ dar ceva de mâncare doriţi? a întrebat Sanda supusă.

-Da, adu-mi şi nişte brânză de bivoliţă cu pâine prăjită şi dulceaţă de afine.

Sanda a pregătit tot ce i-a zis, apoi i-a dus micul dejun în dormitor.

-În seara asta va veni cineva în vizită. Vreau ceva bun, bun de tot. Un desert.

-O prăjitură cu spumă de albuş şi dulceaţă de vişine ar fi potrivită?

-Da foarte potrivită. Şi fă şi nişte sucuri naturale, din tot ce avem.

-Aşa fac şefu’, pe la ce oră să fie gata?

-Pe la 6.00, tai prăjitura o pui pe farfurie, pregăteşti sucurile şi le laşi în bucătărie. O să vin eu să le iau la momentul potrivit.

-Sigur, cum aspuneţi, a zis menajera supusă şi a plecat.

Va urma

Foto – internet

Pt ca sambata si duminica voi lipsi si de pe fb si de pe blog, va mai las un fragment si va imbratisez cu drag <3

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 1 comentariu

Renascut din iubire – 10

 

Sentimente confuze

 -„Ce mare tulburare e-n inima mea. De ce mă iubeşti?”

-Ella priveşte-ţi insistent partenerul când spui replica asta, s-a auzit glasul regizorului Matei. Reluăm.

-„Ce mare tulburare e-n inima mea. De ce mă iubeşti?” a repetat fata privindu-şi partenerul.

-Mai multă forţă Ella, mai multă implicare.

-Nu vrei să-l iau în braţe? a întrebat fata revoltată. Nimic nu-ţi convine din ceea ce fac. Eşti singurul care nu-ţi convine. Ella nu e bine aşa, Ella nu e bine invers, m-am săturat. O să mă faci să-mi dau demisia…

Valentin privea din sală „spectacolul”.

-Deocamdată eu sunt regizorul şi tu eşti actriţa. Aşa că îţi convine sau nu trebuie să faci ceea ce spun.

-Domnule director spuneţi dumneavoastră chiar nu interpretez cum trebuie? Chiar sunt aşa de slabă? a întrebat fata adresându-se lui Valentin.

Valentin a privit pe sub sprâncene câteva secunde apoi a zis:

-Matei eu cred că ai ceva personal cu Ella. A interpretat perfect, dar aşa e, ţie nu-ţi convine nimic. Şi hai să-ţi spun ceva, decât să o pierd pe Ella, mai bine pleci tu. Ella după repetiţii să vii la mine la birou, a spus, s-a ridicat de pe scaun şi a ieşit din sală.

Până la sfârşitul repetiţiei regizorul nu i-a mai zis nimic fetei. După repetiţie, Ella a mers la birou la Valentin.

-Mulţumesc mult domnule director, a zis fata recunoscătoare.

-Ia loc te rog! Te-am urmărit cu atenţie de fiecare dată şi am văzut că eşti foarte bună. Chiar încep să cred că Matei are ceva cu tine.

-Iubesc foarte mult această meserie şi iau în foarte serios orice rol.

-Se vede, se simte. Ella ştii că mai am o firmă de impresariat artistic, aş vrea să fac un turneu în ţară după ce se termină stagiunea. Iar tu eşti prima pe listă. Am nevoie de cineva care să recite foarte frumos, care să transmită să facă sala să fiarbă şi doar tu poţi să faci asta. Ce zici accepţi?

-Sigur, sunt onorată.

-Mâine nu vin la birou, dar te aştept la mine pe seară. Vreau să-ţi arăt proiectul şi să stabilim împreună pe cine mai luăm, pentru că vreau să ai o companie care să-ţi facă plăcere.

-Mă copleşiţi domnule director. Mulţumesc mult. Pe la ce oră să vin?

-Pe la 18.30.

-Aşa voi face. Pot să mă retrag?

-Dacă mergi acasă te pot însoţi.

-Da acasă merg. Mă onoraţi.

Au ieşit împreună. Valentin i-a deschis galant portiera şi a invitat-o înăuntru.

-Mulţumesc mult, a spus Ella emoţionată şi s-a aşezat.

Până la adresa la care locuia fata, au abordat subiecte de complezenţă. Ajunşi la destinatie, după mulţumirile de rigoare, a coborât şi a vrut să intre în curte.

-Ella ne vedem mâine da?

-Sigur domnule director.

Fata a încuiat în grabă poarta, a intrat în casă, a pus cheile pe măsuţă şi s-a aşezat pe un fotoliu.

-În sfârşit acasă, a şoptit.

A închis puţin ochii pentru a-şi aduna gândurile, apoi a mers la păsările ei exotice s-a jucat puţin cu ele, le-a dat să mănânce, a făcut un duş, după care a adormit. Ziua care trecuse o solicitase foarte mult.

Va urma

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 6 comentarii

Prin secundarul lumilor – povesti…

Spune-mi poveşti când ale tale braţe
Mă-nvăluie tăcut, ameţitor,
Şi fă-mi ghirlandă marea de speranţe —
Îmbracă-mă-n albastru când mi-e dor…

Spune-mi poveşti când pieptul tău mă-adună,
Când inima ta-mi cântă ritmul ei,
Călătoreşte-mă până la lună…
Din soare adu-mi raze – dă-mi scântei.

Te-am aşteptat şi am sperat în clipa
Venirii tale, timpul să-mi opreşti,
Să îmi dezlegi, cât poţi din cer cu-aripa
Prin secundarul lumilor – povesti…

M.I.

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Poezie, 0 comentarii