Despre post – Sfântul Ioan Gură de Aur

Stăpânul nostru e blând şi cu omenie, nu ne cere de nimic peste puterile  noastre.  Dacă ne cere să ne înfrânăm de  la mâncare şi să postim, aceasta nu-i fără un temei şi nu aşa, numai ca să stăm fără să mâncăm, ci pentru că dezlipindu-ne de lucrurile acestei lumi, să ne încredinţăm celor ale sufletului în toată vremea care ne stă la îndemână. –  Sfântul Ioan Gură de Aur

Postat de Mihaela Ion in Religie, 0 comentarii

Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel

A inceput postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, cunoscut in popor sub denumirea de Postul Sampetrului.

Binecuvantat si de folos sa ne fie!

Postat de Mihaela Ion in Religie, 0 comentarii

Peste-ntuneric vine răsărit!

Mi-ai întregit fiinţa cu Iubire,
Ai mângâiat un suflet răvăşit,
Vieţii mele tu i-ai dat de ştire:
Peste-ntuneric vine răsărit!

La început mi-a fost teamă de tine,
Teamă ca nu cumva şi tu să fii,
Să fii… să crezi că tot ţi se cuvine
Şi să îi vezi pe oameni – jucării.

Dar nu ai fost ascuns după o mască,
Aşa cum mulţi se-ascund şi cred că pot
În răutatea lor să mai oprească
Şi vieţi şi suflete cu totul – tot.

Puţini ca tine oameni de Lumină
Mai sunt astăzi în lumea ce se vrea,
Plină de falsuri fără rădăcină
Venind de nicăieri, plecând aşaaa…

Mi-ai întregit fiinţa cu Iubire,
Ai mângâiat un suflet răvăşit,
Vieţii mele tu i-ai dat de ştire:
Peste-ntuneric vine răsărit!

M.I.

 

Postat de Mihaela Ion in Poezie, 1 comentariu

Renascut din iubire – 108

Marian a avut o tresărire, după ce a văzut atitudinea şoferului. „Nu cumva are o relaţie şi cu el?” s-a întrebat în gând.

În drum spre teatru Valentin i-a spus că vrea să meargă să vadă un teren pe care ar vrea să-l achiziţioneze în vederea unei afaceri.

-Unde e ăsta?

-În afara Bucureştilor, dar trecem pe la teatru să-l luăm şi pe Marian, pentru că vreau să-ţi dovedesc faptul că nu am nimic de ascuns.

-Bine fie.

Au trecut l-au luat pe copil şi au plecat să vadă terenul. Şoferul conducea, Valentin stătea în dreapta, iar Marian în spatele lui Valentin. La un moment dat, vorbind cu şoferul diverse, a strecurat mâna pe lângă scaun şi i-a făcut semn lui Marian să-i dea mâna. Copilul s-a apropiat de bancheta din faţă şi l-a prins de mână. Până la destinaţie, bărbatul l-a strâns şi l-a mângâiat pe mână cu şoferul lângă el. Marian s-a simţit foarte important când a văzut că deşi vorbea cu şoferul pe el îl mângâia.

Lucrurile nu aveau să rămână aşa. Şoferului nu i-a plăcut cum îl privea bărbatul pe copil când au coborât, nu i-a plăcut pentru că următoarele zile l-a găsit la Valentin în birou. Ba mai mult decât atât, într-una dintre zile a intrat în birou fără să bată şi i-a găsit pe amândoi în picioare lângă fereastră. I s-a părut chiar că tresăriseră când a intrat. Atunci furios a deschis larg uşa şi i-a zis lui Marian să iasă. Copilul aştepta ca Valentin să intervină, dar bărbatul văzându-l supărat pe şofer nu a scos niciun cuvânt.

-Ţi-am spus să ieşi. Nu înţelegi limba română?

Copilul s-a uitat încă odată la Valentin. Bărbatul s-a schimbat la faţă şi a lăsat privirea în pământ.

-Ieşi! a repetat şoferul. Sau cumva vrei să te iau de mână să te dau afară?

Copilul a ieşit cu lacrimi în ochi. Călin era pe hol.

-Ce-ai păţit fetiţă? Te-a supărat directorul? Hai că te împac eu, a zis şi l-a tras la el în cabină. Ce copil bun şi frumos eşti, nu-ţi stă bine să fii supărat. Directorul e un nemernic, ştiu, ştiu de ce plângi… Eu te pot face fericit, a zis şi l-a sărutat.

Marian a avut o tresărire. A simţit ceva, ceva care ducea de la plăcere către răzbunare. Călin i-a scris pe o foaie dresa şi numărul de telefon şi i-a pus foaia în mână.

-Uite, când ai nevoie de mine, te rog să mă cauţi. Acum mă grăbesc, am un shooting foto.

După ce a plecat Marian şoferul l-a privit fix pe Valentin.

-Am venit doar să-ţi spun că nu sunt prost şi că apropierea de ţâncul ăla mi se pare dubioasă. Deci să nu-l mai vad pe-aici. Acum plec, poate am alte treburi mai importante de făcut decât să-ţi văd faţa, a zis şi a ieşit.

Valentin şi-a prins fruntea în palmă şi s-a aşezat oftând.

„Trebuie să fac ceva, ceva care să-mi ocupe mintea, altfel o iau razna. Nu ies pentru că s-ar putea să mă întălnesc cu Marian poate şi cu Dănuţ. Dacă n-a plecat…” şi-a zis în gând.

A încercat să lucreze, n-a putut, a încercat să citească, nici atât… Văzând că nu poate să se concentreze la nimic l-a sunat pe Nicolas şi i-a zis să-i aducă Cd-urile de pe biroul de la bibliotecă.

-Bine. Vin acum, a zis Nicolas şi a şi plecat să facă ce i se spusese.

A ajuns la teatru aproape alergând şi a mers la birou.

-Le-am adus, a spus abia respirând pentru că se grăbise foarte tare.

-Ia loc. O să mergem împreună acasă.

Nepotul de data aceea era pe post de manta de vreme rea. S-a gândit că dacă s-ar fi întâlnit fie cu şoferul, fie cu Marian nu ar fi îndrăznit niciunul să deschidă vreun subiect faţă de Nicolas, pentru că s-ar fi făcut şi ei de râs.

Foto – internet

Va urma

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 2 comentarii