Grigorii Juravlev – pictorul fără mâini şi fără picioare

Astăzi vreau să vă vorbesc despre un prieten din cer. Un prieten de-a cărui existenţă nu ştiam. Cum am aflat de el? Iată cum: În noaptea de 27 spre 28 februarie 2012, am avut un vis straniu. Prima parte a visului a fost confuză: mi-a spus cineva, mi-a arătat sau mi s-a arătat, nu mai ştiu sigur împrejurarea, în schimb a doua parte a fost foarte clară, ca informaţie, să spun aşa şi anume: „Sfântul rus fără mâini”. M-am trezit şi pentru că mi s-a părut o ciudăţenie, de care nu auzisem până atunci, crezând că voi uita până dimineaţă, am notat pe telefon la rubrica ciorne.
M-am mai trezit de câteva ori până dimineaţă având acelaşi gând: „Sfântul rus fără mâini”. De dimineaţă, acelaşi gând: „Sfântul rus fără mâini”.

Până la prânz am urmat programul pe care-l aveam, dar în gând simţeam deja ca o presiune: „Sfântul rus fără mâini”. Şi pentru că gândul nu-mi dădea deloc pace, am deschis calculatorul şi am căutat pe internet, exact aşa cum visasem: „Sfântul rus fără mâini”.

Spre surprinderea mea am găsit câteva articole despre „Iconarul schilod din Samara”. Din articolele respective am aflat că se numea Grigorii Juravlev (Grigorie Juravlev), că a trăit acum 150 de ani, şi că în anul 2011, a fost propus pentru canonizare. Deci un posibil Sfânt rus fără mâini există.
Despre visul respectiv am vorbit cu puţini dintre apropiaţii mei, printre care şi cu un preot-călugăr care are mare evlavie la Sfinţii ruşi. El s-a arătat foarte interesat de visul respectiv şi m-a întrebat şi data la care am visat. După câteva minute, a revenit cu un telefon şi mi-a spus:
-Tu l-ai visat pe Sfântul rus fără mâini, chiar în ziua în care ar trebui să fie trecut în calendar.
-De unde ştii? l-am întrebat uimită, pentru că în articolele pe care le citisem nu scria nici data naşterii, nici data morţii.
-M-am uitat pe nişte site-uri ruseşti şi am găsit mai multe informaţii. A murit pe data de 15 februarie 1916, pe stil vechi, adică pe 28 februarie, stil nou.
După precizarea respectivă am rămas şi mai uimită. Mi-a trimis link-urile cu datele suplimentare şi chiar am rămas fără cuvinte. Eu din România, am fost înştiinţată în vis că există un Sfânt RUS, fără mâini.
Astăzi, se împlinesc 101 de ani de când , Grigorii Juravlev a plecat din aceasta lume!
Pentru cei care vor sa afle mai multe amanunte despre prietenul meu din cer, atașez link-urile

http://www.crestinortodox.ro/…/grigorie-juravlev-iconarul-f…
http://www.formula-as.ro/…/iconarul-cel-schilod-din-samara-…

Postat de Mihaela Ion in Vise stranii, 2 comentarii

Paşii Îngerului

Paşii Îngerului

Un bătrân mergea agale pe zăpada proaspătă. La un moment dat a simţit paşi în urma lui. S-a întors să vadă cine e. Nu era nimeni, doar urme pe zăpadă, altele decât urmele sale. Mergea şi auzea paşi … apoi a vazut o umbră sidefie…
-Cine eşti tu? a întrebat.
-Eu… sunt cel care te-a tras de mânecă din faţa maşinii când erai copil; sunt cel care te-a făcut să pierzi autocarul în adolescenţă pentru că urma să aibă un accident; sunt cel care în tinereţe, într-o altercaţie cu nişte colegi te-am făcut să leşini pentru că altfel îl loveai pe unul dintre ei şi îl omorai; sunt cel care i-a şoptit vecinei să-ţi aducă un pachet cu mâncare atunci când ai rămas fără bani şi erai nemâncat de trei zile; eu sunt cel care te-am scos din multe încurcături, pentru că mi te-a dat Dumnezeu în grijă… şi cât L-am mai rugat să te aştepte… să-ţi aştepte întoarcerea… Ţi-aminteşti când în dimineaţa imediat următoare, după ce ai părăsit-o pe femeia care îţi purta în pântece copilul, ai găsit cămaşa udă pe umărul drept?
-Mi-amintesc, a şoptit bătrânul.
-Erau lacrimile mele, dar din păcate tu niciodată nu ai înţeles nimic. Viaţa pentru tine a însemnat distracţie şi atât.
-Dar… tu cine eşti? a întrebat tremurând.
-Sunt Îngerul tău păzitor. Dumnezeu te aşteaptă – întoarce-te! a spus şi a dispărut.
Bătrânul a căzut în genunchi şi plângând în hohote a zis:
-Doamne, Doamne iartă-mă! Dacă nu e târziu, iartă-mă!

Text M. I.

Postat de Mihaela Ion in Religie, 1 comentariu

Renascut din iubire – 12

“Of Ella m-ai făcut să uit de nemernicul ăla de Nicolas, dar nu trebuie să uit totuşi” şi-a zis în gând şi l-a sunat.

-Ce faci mă?

-Bună dimineaţa unchiule. Dormeam, am învăţat toată noaptea.

“Bă frate boul chiar învaţă. Sper să nu ia la facultate că înnebunesc.” şi-a zis în gând.

-Lasă somnul şi du-te la Sanda să-ţi dea nişte bani să mergi la piaţă.

-Şi ce să cumpăr?

-Ce-ţi spune Sanda.

-Bine unchiule mă îmbrac şi cobor.

-Trebuie să-i ocup timpul neapărat, a şoptit, dar acum nu am chef de el, Ella este preocuparea mea principală.

Nicolas frânt de oboseală s-a îmbrăcat în grabă şi a mers la menajeră să o întrebe ce are de cumpărat.

-Prea multe nu ar fi, dar dacă seful a zis, mergi şi ia vreo 5 kg de cartofi, nişte lapte de capră şi un kg de banane. Îţi fac o cafea?

-Nu mulţumesc. Merg să cumpăr ce mi-aţi spus nu vreau să-l supăr pe unchiul.

Nicolas şi-a îndeplinit misiunea şi s-a retras la el în cameră. De obosit ce era nu i-a mai trebuit nici mâncare, nici nimic. A adormit îmbrăcat.

Valentin în aşteptarea Ellei nu avea chef de nimic. Toate lucrurile pe care le începea le lăsa neterminate.

Pe la amiază a sunat-o pe fată.

-Bună Ella, să nu uiţi de întâlnire.Te aştept.

-Cum să uit domnule director. Sunt atât de onorată. Mulţumesc mult.

-N-ai de ce Ella. Trimit pe cineva să te ia.

-Ooo nu, mulţumesc mult, mă descurc.

-Bine. Atunci ne vedem la 18.30

-Sigur domnule director.

Valentin a închis şi a oftat.

-Orele astea nu trec mai repde orele astea… a şoptit.

Şi a venit şi ora întălnirii. Fata emoţionată, dar şi entuziasmată a luat un taxi, a ajuns la poarta lui Valentin şi l-a sunat.

-Vin să te iau imediat, a zis şi a şi ieşit pe uşă.

A invitat-o curtenitor în casă.

-Mergem la birou, pe-aici, i-a zis deschizându-i uşa de la hol.

Au intrat în birou. Valentin i-a tras scaunul şi a invitat-o să ia loc.

-Mă scuzi puţin. Revin, a zis şi a mers la bucătrăie să aducă tava cu prăjituri şi diversele sucuri naturale.

S-a întors cu tava plină şi a aşezat-o pe masă. A luat farfurii şi linguriţe din dulap şi a servit-o pe fată.

-Ce suc preferi Ella?

-De care beţi şi dumneavoastră.

-De portocale cu kiwi.

-Şi eu la fel. Mulţumesc.

Va urma

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 2 comentarii

Prima zi a Postului Sfintelor Paşti

27 februarie 2017 – prima zi a Postului Sfintelor Paşti

De azi vom avea ocazia cât mai des să vedem „credincioşi” cu feţe triste, „rupând” uşile bisericilor, stând ore la rând la spovedit, pupând mâinile popilor „să le ierte” păcatele, cerându-şi făţarnic iertare ei între ei. Această imagine tipic fariseistică, pe care popii o promovează de ani, dând chiar ei „exemplu”: „iertaţi-mă fraţilor”, am văzut-o de nenumărate ori. Darrrr după ce şi-au făcut meseria şi au rostit de la amvon ca la teatru replica, ieşiţi din biserică, revin la viaţa lor învăluită în minciună.

Pe câţi popi îşi schimbă cu adevărat postul? Pe câţi credincioşi? Câţi ţin post şi câţi ţin dietă? Îi privim şi ne dăm seama, după faptele lor, nu după vorbele lor. Adevăraţii preoţi şi adevăraţii creştini îţi vor aminti cu siguranţă că postul nu înseamnă doar abţinerea de la mâncărurile de dulce şi „punerea” pe cap a cenuşii, postul înseamnă mult mai mult. Iată:

„Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus.

Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul îşi smereşte sufletul său? Să-şi plece capul ca o trestie, să se culce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului?

Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor.

Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.

Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu.

Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire,

Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei.

Domnul te va călăuzi necontenit şi în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale şi vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată.

Pe vechile tale ruine se vor înălţa clădiri noi, vei ridica din nou temeliile străbune şi vei fi numit dregător de spărturi şi înnoitor de drumuri, ca ţara să poată fi locuită.

Dacă îţi vei opri piciorul tău în ziua de odihnă şi nu-ţi vei mai vedea de treburile tale în ziua Mea cea sfântă, ci vei socoti ziua de odihnă ca desfătare şi vrednică de cinste, ca sfinţită de Domnul, şi vei cinsti-o, fără să mai umbli, fără să te mai îndeletniceşti cu treburile tale şi fără să mai vorbeşti deşertăciuni,

Atunci vei afla desfătarea ta în Domnul. Eu te voi purta în car de biruinţă pe culmile cele mai înalte ale ţării şi te voi bucura de moştenirea tatălui tău Iacov, căci gura Domnului a grăit acestea.” – Isaia: Capitolul 58, 4-14

Şi da, mergeţi şi vă spovediţi, dar atenţie la cine! Mergeţi la un preot, nu la unul care joaca un rol sau la „călugări cu luminile stinse”!

Post cu folos duhovnicesc să ne fie!

Postat de Mihaela Ion in Religie, 2 comentarii