Saptamana Patimilor – miercuri

Denia de miercuri seara

In Sfânta şi Marea Joi, se face amintire de:  spălarea  picioarelor, Cina cea de taină, rugă­ciunea cea mai presus de fire şi vânzarea Domnului.

 

Postat de Mihaela Ion in Religie, 0 comentarii

Manastirea Cernica

Sarbatoarea Sfantului Calinic

 

 

 

 

 

 

 

 

Foto din arhiva personala

Postat de Mihaela Ion in Fotografii, 0 comentarii

Veste şoc – un Părinte drag nouă în stare gravă

 

Vă scriu tremurând. Nu mă întrebaţi de ce pt că nu aş putea să vă spun. Am fost la Cernica, la Sfântul Calinic. În drum spre mănăstire l-am sunat pe Părinte. Mi-a răspuns cu vocea stinsă.

Mi-am dat seama că ceva s-a întâmplat, dar recunosc faptul că nu m-am aşteptat la aşa ceva, deşi am intuit că lucrurile nu se vor opri în punctul în care ajunseseră.

Cu puţin timp înainte a fost diagnosticat cu o boală nemiloasă în stadiu terminal. Specialiştii i-au spus că mai are câteva luni de trăit. În ultima perioadă a slăbit 10 Kg, iar la sfârşitul lunii aprilie este chemat în faţa consistoriului pt a fi caterisit deoarece nu doreşte să accepte documentele eretice din Creta.

Deocamdată Părintele doreşte să-şi păstreze anonimatul

Voi reveni cu detalii imediat ce voi avea binecuvântarea sfinţiei sale.

 

Postat de Mihaela Ion in Test, 2 comentarii

Renascut din iubire – 53

Ella s-a ridicat de pe scaun şi s-a aşezat lângă el pe pat. L-a prins de mână.

-Vei lua Nicolas şi sper să-ţi fie mai bine.

-Ella… unchiul… a zis uitându-se la mâinile lor împreunate.

-Mi-eşti drag Nicolas. De Vali nu ştiu ce să zic, am văzut atitudini care mă pun pe gânduri. Poate mă ajuţi să înţeleg.

-Nu am cum Ella, trebuie tu să descoperi.

A strâns-o uşor de mână înainte de a-şi desprinde mâna din palma ei.

-Nicolas tu ai o prietenă?

-Nu. Ce întrebare e asta? a zis tresărind.

-O întrebare firească.

-Nu am şi nici nu-mi voi face vreodată.

-De ce Nicolas?

-Pentru că mi-e bine singur.

Fata şi-a dat seama că tânărul nu avea niciun fel de încredere în oameni.

-Te amăgeşti. Poate vreodată îmi vei spune ce anume sau cine ţi-a zdruncinat în aşa hal încrederea în cei din jur.

-Ella vrei să ieşim să ne plimbăm puţin?

-Sigur. Mergem prin grădină, oricum Vali nu e acasă.

Nicolas a oftat din nou. Îi era milă de ea şi îi venea să-i spună. „Uite vezi dacă ai încredere în oameni, ei te pot minţi oricând. Unchiul meu e acasă”, dar nu a făcut-o.

Au ieşit în grădină s-au plimbat puţin, apoi s-au aşezat pe bancă. La un moment dat a apărut şi şoferul. I-a privit sfidător şi a intrat în casă. Ella a tresărit.

-Nicolas Vali e cumva acasă şi m-a minţit că nu e?

„Ah, Ella iartă-mă că trebuie să te mint şi eu.”

-Nu cred că e. Şoferul are cheia. Probabil că l-a trimis să-i aducă ceva de-acasă.

Valentin i-a urmărit pe fereastră. „Sper să nu se apropie ăştia prea mult. Ar fi prea riscant. Scorpia aia de Nicolas ar putea să-i spună multe.” gândea.

-Nicolas sper să nu mă minţi, sper să nu mă minţiţi! a repetat aproape cu disperare.

-Nu te mint, spun ce cred, abia a rostit ruşinat.

În inima Ellei se născuseră şi mai multe semne de întrebare. Nicolas se simţea cumva vinovat pentru minciunea pe care fusese obligat să o spună. Între ei s-a aşternut tăcerea. O tăcere ce părea a nu mai putea fi spartă de vreun cuvânt.

-Nicolas mă retrag, a spus Ella după câteva minute.

-Pari îngrijorată.

-Sunt, nu doar par. Am văzut că tu nu ai deloc încredere în oameni şi nici Vali. Sper să nu mă faceţi aşa cum sunteţi voi.

Va urma

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 2 comentarii