Renascut din iubire – 52

Bucurie neîmpărtăşită

Valentin impasibil şi-a făcut baia lui cu petale de trandafir, a citit puţin şi a adormit. A visat ceva şi s-a trezit, a adormit din nou, din nou s-a trezit. Pe la trei dimineaţa a primit un sms. Era de la şofer. „Sper că n-a trecut mimoza pe-acolo. Mânie abia aştept să te văd.” „N-a trecut Dănuţ. M-ai trezit. Mâine… te aştept”, i-a răspuns.

Ella ajunsă acasă retrăia momentele din camera lui Nicolas. Ar fi vrut să-l sune, să-şi ceară scuze pentru neplăcerile create de Valentin, dar şi-a dat seama că e mult prea de vreme să încerce o comunicare cu un om care avea sufletul închis. A pus un Cd cu muzică folk , a închis ochii şi a adormit gândindu-se la Nicolas.

Următoarea zi, o zi obişnuită pentru toţi, pentru Ella şi Valentin zi de odihnă, pentru Nicolas de studiu. Pe seară Ella mânată de dorinţa de a înţelege tot mai bine cine e Valentin cu adevărat a mers la el. A descuiat poarta şi a intrat. Valentin a văzut-o pe fereastră. Ştiind că urma să vină şoferul şi-a pregătit o minciună pentru momentul în care îl va suna. Şi fata l-a sunat.

-Îmi pare rău Ella, nu sunt acasă, i-a zis în şoaptă. Sunt într-o vizită.

-Păi ziceai că vrei să te odihneşti.

-Ziceam, dar uite că nu s-a putut. Îmi pare rău că ai venit degeaba.

-Dacă tot am venit şi nu eşti acasă o să urc puţin la Nicoalas, poate îl mai îmblânzesc, a zis zâmbind.

-Mă faci să râd. Dacă nu te-ai plictisit până acum, urcă. Vorbim pe seară. Te sun eu.

-Bine pa!

Fata a fost chiar bucuroasă că nu era acasă, pentru că ea chiar l-a crezut că nu era. A urcat în grabă la Nicolas. Bătaia din uşă l-a făcut pe tânăr să tresară.

-Cine e?

-Ella.

Nicolas a sărit din pat şi i-a deschis.

-Scuză deranjul, am mutat biroul în pat, a spus arătând cărţile. Pe ultima sută de metri parcă învăţ mai bine aici. Cărui fapt îi datorez această vizită? Probabil te-a trimis unchiul să-mi transmiţi ceva. Ia loc, te rog!

-Nu m-a trimis, am venit din proprie iniţiativă. De fapt am venit la Vali, dar nu e acasă, a spus aşezându-se pe scaunul de la birou.

Nicolas a zâmbit amar. Ştia că e acasă şi îl durea pentru că deja începuse să o mintă, să-şi bată joc.

-De ce zâmbeşti Nicolas?

-Pentru că ai venit la el şi ai nimerit la mine, a spus ascunzând adevăratul motiv.

-Eu mă bucur că am ajuns la tine pentru că voiam să-mi cer iertare pentru dezordinea pe care a făcut-o ieri Vali.

-Nu-i nimic, sunt obişnuit, a zis oftând.

-Nicolas eu cred că tu ai multe de îndurat aici.

Tânărul a oftat şi a lăsat privirea în pământ.

-De ce nu pleci Nicolas?

-Unde Ella? Unde să plec?

-Nu mai ai pe nimeni?

-Nu, pe nimeni. Sper să iau la facultate. Aşa o să-mi fie mai uşor.

-Vei lua Nicolas. Mai ai câteva zile.

-Sper să iau. Mulţumesc pentru încurajări.

Va urma

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 2 comentarii

Retete manastiresti

Astazi – doua retete manastiresti (de post)

Praz cu ciuperci şi orez

Ingrediente: 1 kg de praz curãţat, 500 g ciuperci de crescãtorie sau ghebe, 250 g orez (o canã), 250 ml ulei (un pahar), 2-3 linguri de bulion, sare şi piper dupã gust, o legãturã de pãtrunjel verde.

Mod de preparare: În uleiul încins se cãlesc ciupercile (ghebele) curãţate, spãlate şi taiate dupã preferinţã (mai mari sau mai mici). Apoi se adaugã prazul tãiat rondele de aproximativ 3 cm şi se amestecã totul maxim 5 minute. Se pun sare, piper şi bulionul dizolvat în 500 ml apã. Se lasã la fiert pânã se înmoaie prazul, dupã care se mai adaugã 500 ml apã, orezul spãlat şi scurs în prealabil. Se fierbe la foc mic, iar când este gata se presarã verdeaţa tãiatã mãrunt.

Borş de cartofi (4 porţii)

Ingrediente: 1 kg cartofi, o ceapã mare, 2 morcovi, o rãdãcinã de ţelinã, 2-3 linguri de bulion (sau 500 g roşii), 150 ml ulei, borş, 2-3 linguri de orez, sare, leuştean.

Mod de preparare: Ceapa, morcovul şi ţelina se cu­rãţã, se spalã şi se dau prin rãzãtoare. Se cãlesc 5-10 mi­nute în puţin ulei. Cartofii se curãţã, se clãtesc şi se taie cu­buleţe. Se adaugã peste legume, împreunã cu un litru şi jumãtate de apã, cu puţinã sare. Se înãbuşã 5 minute, dupã care se scoate capacul şi se lasã la fiert 25 de minute. Se adaugã orezul, roşiile curãţate de coajã şi tocate sau bu­lionul şi se mai lasã 10 minute pe foc. La sfârşit se acreşte cu borş, se presarã deasupra leuşteanul tocat şi se mai lasã sã dea în clocot câteva minute.

Foto – internet

 

Postat de Mihaela Ion in Retete diverse, 4 comentarii

Saptamana Patimilor – luni

Denia de luni seara.

Se face pomenirea celor zece fecioare din Sfânta Evanghelie.

În această zi a fost aşezată Pilda celor zece fecioare, pt a ne îndemna să veghem necontenit şi să fim gata să ieşim în întâmpinarea adevăratului Mire prin fapte bune şi prin milostenie…

„Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea mirelui”… Evanghelia dupa Matei 25, 1-13

Foto – internet

 

Postat de Mihaela Ion in Religie, 0 comentarii

Renascut din iubire – 51

Nicolas s-a oprit în dreptul uşii, a privit în ansamblu camera şi a oftat. Cartea era aruncată pe jos, pătura murdară de pământ, pe birou toate răvăşite…

Ella aproape ruşinată s-a aplecat să ia cartea.

-Lasă că o ia el. Ia cartea mă! Eu am umblat pe aici să văd şi eu ce mai e nou.

Nicolas a luat cartea de jos, a pus-o pe birou şi s-a retras din nou lângă uşă. „Doamne ce inspirat am fost de am ars coala pe care scrisesem Ella. Dacă îi trecea prin cap să umble şi în coş, o încurcam rău de tot.” a gândit. Cu capul în jos privea pe furiş la cei doi. O vedea pe Ella cum îl mângâia pe frunte şi îl durea. Îl durea pentru el… îl durea pentru ea.

-Ce mâini fine ai Ella, zicea bărbatul uitându-se cu viclenie către Nicolas.

Tânărul şi-a muşcat buzele pentru a-şi opri un oftat. „Ah, dacă faţă de mine se comportă aşa, oare ce au făcut în lipsa mea? Ella biata de tine, habar nu ai în ce cursă ai intrat”.

-Dacă m-ai mângâiat tu mi-a trecut durerea de cap, a zis Valentin cu un anume sadism. Bă strângi şi tu astea! Noi plecăm.

„Noi, noi. Ce cuvânt!!! Inexistent pentru mine”.

Ella şi Valentin s-au ridicat. Fetei mai că-i venea să plângă de jenă, de neputinţă… Ar fi rămas cu Nicolas, l-ar fi luat în braţe, i-ar fi spus că pe el îl iubeşte.

-La revedere Nicolas, mulţumim pentru găzduire, a spus fata.

Înainte de a ieşi, profitând de neatenţia lui Valentin, l-a prins scurt pe Nicolas de mână. Tânărul a tresărit şi a tras mâna. Nu a ştiut cum să interpreteze gestul Ellei… Gest neaşteptat şi tulburător pentru el.

Nicolas rămânând singur, a pus la loc lucrurile răvăşite de Valentin, a schimbat pătura şi… s-a aşezat pe pat… Pe pat în locul unde a stat Ella. A închis ochii şi a oftat. „Ella singurul om căruia se pare că-i pasă de mine… Ella, omul care mi-a acordat atenţie fără să-i cer… Ella – OMUL…”

Nicolas şi-a şters lacrima care apăruse pe obraz fără să vrea… S-a ghemuit pe pat ca în pântecele mamei. Ar fi avut nevoie de o îmbrăţişare, de o mângâiere, de o vorbă bună… A strâns pumnul mâinii drepte, mâna de care îl prinsese Ella înainte de a ieşi, ca şi cum ar fi vrut să o prindă de mână, ca şi cum ar fi vrut să o aducă înapoi… A adormit şi s-a trezit plângând. Îl durea sufletul… îl durea singurătatea… îl durea viaţa…

Va urma

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 0 comentarii