Vizitatori

Sambata si duminica lipsesc si de pe blog si de pe fb, dar … o sa ma gandesc la voi

Va imbratisez din inima <3

 Hristos a Inviat!
Bucuraţi-vă!
Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 0 comentarii

Renascut din iubire – 61

Între timp a ajuns şi fata. Aşa cum şi-a dorit l-a întâlnit pe Nicolas în curte.

-Bună Nicolas! Ce faci?

-Pe-aici, i-a răspuns dezorientat încă. Te aşteaptă unchiul sus.

-Da, ştiu, mi-a zis că nu ne putem vedea la el pentru că are nişte rude care au venit în vizită.

„De ce o fi minţind-o şi de ce nu o mai fi primind-o la el în casă?” se întreba Nicolas în gând.

-Poate dacă vorbeşte cu tine se mai linişteşte e foarte nervos, dar nu ştiu de ce.

-Mulţumesc Nicolas. Urc să nu aştepte prea mult şi să nu cumva să ne surprindă vorbind.

-Ai mare dreptate. Urcă te rog!

Fata a plecat în grabă, a bătut la uşă şi a intrat. Valentin era culcat pe pat cu privirea aţintită în tavan şi cu mâna pe frunte.

-Vali ce e cu tine?

-Nu ştiu Ella, nici eu nu mai ştiu. Parcă toate îmi merg pe dos. Mă tem că sunt în depresie.

-Vali cum să fii în depresie? Ce-ţi lipseşte? Faimă ai, situaţie financiară ai, casă, menajeră, maşină, şofer, tot ce-ţi trebuie.

Bărbatul a tresărit vizibil în momentul în care fata a pronunţat cuvântul „şofer”.

-Vali ce e cu tine? De ce ai tresărit?

-Am frisoane. Cred că mă ia vreo răceală. Vino şi ţine-mi mâna pe frunte! Vino Ella!

Fata s-a aşezat lângă el oftând şi i-a pus mâna pe frunte. Bărbatul a închis ochii.

-Ella mă iubeşti?

-Vali m-ai întrebat de n ori lucrul acesta. Şi nu înţeleg de ce.

-Aş vrea să fiu sigur.

-Da, te iubesc Vali.

-Mulţumesc, a zis oftând, continuând să ţină ochii închişi.

O tăcere stranie s-a aşternut între ei. El ofta din când în când. Ea îl privea şi îl mângâia pe frunte. La un moment dat bărbatul a luat mâna fetei şi a început să o coboare pe faţă, pe gât, pe piept, ca într-o mângâiere dirijată.

-Ella… i-a rostit numele oftând şi i-a dus mâna fetei în dreptul inimii.

Fata şi-a dat seama că are acută nevoie de mângâiere, dar… nu putea. Vedea cuierul cu hainele lui Nicolas, patul lui Nicolas, biroul, camera, totul purta amprenta tânărului de care se simţea atrasă inexplicabil.  

-Ella să nu pleci! a şoptit. Să nu pleci Ella!

-Nu plec Vali, i-a şoptit la rândul ei şi din nou s-a aşternut tăcerea.

„O vreau pe ea sau îl vreau pe el? O iubesc pe ea sau îl iubesc pe el? Sau nu iubesc pe niciunul şi nu-l doresc pe niciunul? Aşa ar trebui, doar să mă folosesc de ei şi atât. Dar dintre ei doi, ea trebuie să plătească pentru tot răul pe care mi l-a făcut Alina. Pentru tot răul pe care îl poate face o femeie.” gândea Valentin.

Va urma

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 0 comentarii

Renascut din iubire – 60

Şoferul i-a smuls telefonul din mână şi l-a aruncat pe jos.

-Mă iei de prost. Ai fost la mimoza aia, aşa e? Zi mă aşa e? Aşa e? îl întreba urlând şi zdruncinându-l de umeri.

-N-am fost Dănuţ potoleşte-te! Am vrut doar să-ţi fac o surpriză.

-Bă tu m-ai făcut din om neom, nu-mi pune nervii la încercare pentru că dacă vorbesc te termin din toate punctele de vedere.

Valentin a început să-şi muşte din nou buzele şi să tremure. L-a îmbrăţişat oftând.  

Şoferul şi-a pus capul pe umărul lui.

-Te iubesc Dănuţ… i-a zis Valentin abia respirând, apoi s-a făcut linişte… s-a făcut din nou întuneric…

După un timp… un timp de întuneric…

-Mă duc acasă Vali, a zis şoferul oarecum liniştit.

-Poţi să rămâi, rămâi Dănuţ, a îngăimat bărbatul oftând.

-Nu rămân, nu vreau să le dau părinţilor de bănuit. Plec pentru că sunt sigur că nu o să te vezi cu mimoza aia noaptea.

Valentin nu a mai zis nimic. Se simţea ca într-un clenci din care nu mai putea ieşi. A mers afară… s-a dus în bibliotecă… s-a plimbat prin casă, a vrut să mănânce ceva, nu a putut, a vrut să citească, nu a putut. Era aproape de miezul nopţii. Şi-a prins capul între palme. Simţea că-i fierb creierii. A luat telefonul şi a sunat-o pe Ella.

-Dormeai? a întrebat-o în şoaptă.

-Aproape, ce-i cu tine de mă suni la ora asta?

-Ella am nevoie de tine. Vii puţin?

-Vin, dar ce s-a întâmplat?

-Nimic, pur şi simplu simt nevoia să stau puţin cu tine. Ia un taxi şi vino te rog! Te aştept la Nicolas în cameră.

-La Nicolas? De ce la Nicolas şi nu la tine?

-La mine sunt nişte rude şi nu aş vrea să deranjăm.

-Bine cum spui.

În timp ce fata se pregătea cu gândul că poate îl va zări măcar pe Nicolas, Valentin a urcat la nepotul lui, care epuizat încă de cât învăţase pentru facultate, dormea. A încercat uşa şi a văzut că era încuiată. A început să bată cu pumnii în uşă. Nicolas speriat a sărit din pat.

-Cine e? a întrebat îngrozit.

-Eu, cine poate să fie, deschide!

Şi-a luat halatul de baie pe el şi a deschis în grabă.

-Ce s-a întâmplat unchiule?

-Nimic. Vreau să mă întâlnesc cu Ella.

-Aici? Acum?

-Da boule ce pui atâtea întrebări, i-a zis urlând. Ieşi să nu te mai văd.

-Scuză-mă unchiule, a spus tânărul şi a ieşit afară speriat.

Va urma

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 0 comentarii

Te chem

Te chem                

 

Bate târziu în noapte,

Timpul nemăsurat…          

Prin amintiri răzbate

De parcă-i neîmpăcat.

 

Picură-naltul stele        

Pe dorul meu arzând,

Aievea cazi cu ele,

Din ceruri… pe pământ.

 

Si te visez Iubite,

Deşi nu dorm deloc…

Mi-s pleoapele vrăjite

De-al nostru tainic joc.

 

Te chem în orice clipă

Si-arareori când vii,

Cu-a trupului aripă

Mă înveleşti …Tu ştii…      

 

În zbor spre lumi ascunse

Mă porţi în dans, plutim,

Cuvinte nepătrunse

Iubirii dăruim.

 

Te chem, mi-aduci aminte

De-al nostru tainic joc

Şi iar visez iubite,

Deşi nu dorm… deloc…

M.I.

Postat de Mihaela Ion in Poezie, 0 comentarii