Renascut din iubire – 1

Între triste amintiri şi trista realitate

O zi de vară târzie, târzie ca şi viaţa pe care o simţea.

„Vei rămâne singur pe lume tată. Plec cu sufletul sfâşiat căci nu am pe cine să rog să aibă grijă de tine. Dar să nu uiţi puiul meu: atunci când toată lumea va sta cu spatele la tine, doar Dumnezeu va sta cu faţa. Ia icoana asta cu Maica Domnului şi Pruncul şi roagă-te puiul meu, roagă-te ori de câte ori te simţi singur şi neajutorat.”

-Câtă dreptate ai avut bunicule, câtă dreptate, a spus Nicolas, privind fotografia bunicului.

Cu ochii la fotografia bătrânului, singurul om în preajma căruia s-a simţit protejat, Nicolas şi-a amintit toată viaţa lui scurtă şi plină de amar. Şi-a văzut cu ochii minţii părinţii care nu s-au înţeles deloc şi pentru care el se simţea o povară. S-a văzut singur la şcoală bântuind prin sălile de clasă, marginalizat de către colegi. I-a văzut pe ceilalţi copii venind cu părinţii de mână şi pe el doar din când în când alături de bunic, atunci când îi permitea timpul. S-a văzut copil fiind cum îşi jura că nu se va căsători niciodată deoarece pentru el, familia însemna tensiuni, însemna ceartă şi vorbe grele şi mai însemna şi vieţi paralele. S-a văzut şi cum la 14 ani a plecat singur la examenul de treaptă pentru că părinţii lui aveau alte priorităţi, iar bunicul nu a putut să-l însoţească din cauza stării precare de sănătate. S-a văzut abandonat de părinţi şi scos din vieţile lor definitiv. S-a văzut şi cum l-a petrecut pe bunicul lui pe ultimul drum şi cum s-a întors de la cimitir, zdrobit de durere şi pierdut într-o lume care îi era străină.

Nicolas a deschis fereastra să intre puţin aer. A privit în gol minute în şir, apoi s-a întors la gândurile lui.

Şi-a amintit şi cum se îndrăgostise în liceu pentru prima dată de o fată de vârsta lui şi cum nu-şi dăduse nicio şansă pentru că eşecul din familie îl urmărea pretutindeni. Trei săptămâni dorinţele şi sentimentele vârstei şi-au spus cuvântul, apoi le-a înăbuşit cu îndârjire, de teamă că iubirea l-ar obliga la o viaţă de coşmar. Asta ştia el despre iubire, asta văzuse în familie, asta învăţase, că iubirea, te face sclav.

-Băăă mişcă-te şi ia mâncare pentru peşti că nu mai am!

Glasul aspru şi batjocoritor al unchiului său l-a trezit din gândurile lui.

-Imediat unchiule, mă schimb şi merg imediat, a răspuns Nicolas.

S-a îmbrăcat în grabă şi a părăsit cămăruţa mică de la mansarda unde locuia.

Va urma

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 11 comentarii

Poezia – liturghia sufletelor …

Angelina Nadejde – despre „Prin secundarul lumilor-povesti”

Poezia – liturghia sufletelor însetate de frumos

Bucuria mea, câştigă duhul păcii şi atunci mii de inimi se vor mântui în preajma ta”

Sf. Serafim de Sarov

 

În poezia Mihaelei Ion, duhul păcii este cu noi, iar inimile noastre sunt scăldate în lumina cuvintelor.

Citind-o, ai impresia că scriitoarea trăieşte într-o altă dimensiune, o lume de poveste, ascunsă nouă privitorilor.

Aici, timpul s-a oprit doar pentru ca ea să-şi scrie trăirile.

 

“Nu mai ştiam dacă mai sunt şi unde,

Nici timpul parcă nu mai era timp,

Ore se-amestecau printre secunde,

Iubirea se făcuse anotimp.

 

Trecut, prezent şi viitorul parcă

Se-ngemănau în candele – scântei,

Noi auzeam prin sunetul de toacă

Fiţi răsfăţaţii florilor de tei!”

Consider că poezia trebuie să fie ca o liturghie pentru cei însetaţi de frumos, iar   cuvintele, adevărate cuminecături pentru suflet ­ să vindece. Mihaela Ion, prin tot ce scrie, asta face!

“M-ating de tine, eşti un sanctuar,

Împodobit cu smirnă aurie,

Iubirea o aşez pe-al tău Altar,

Iar tu-mi aduci Lumină – bucurie.”

Din omul frumos iese la suprafaţă frumosul…

 

Nu oricine poate să scrie astfel; îţi trebuie pe lângă talent şi mult curaj pentru că îţi pui sufletul ca-ntr-un potir şi-l împărţi cititorilor.

Unii   vor trece indiferenţi, alţii vor gusta, dar puţini sunt cei care-i vor afla savoarea şi vor bea cu sete din adâncul lui.

 

Mă chemi? Oricum întotdeauna vin,

Cobor cu-ncetul piscul tău alpin,

Si-n zbateri peste inimi, fluturi mov,

Din palma mea îţi scriu tăcut hrisov.

Mă chemi? Prin noapte tu mă strigi, te simt

Şi vin prin suflet să te mai colind…”

Deschideţi-vă inimile şi primiţi poezia Mihaelei Ion ca pe un colind dătător de bucurie.

Lăsaţi frumosul să pătrundă întru Lumină!

Angelina Nădejde, Iaşi, 07 iulie 2016

 

Angelina Nădejde autoarea volumelor de versuri

Suflet la oferta şi

Sunt un alt anotimp

 

Postat de Mihaela Ion in Recenzii, 2 comentarii

Renascut din iubire

Maine voi infiinta o noua categorie „Carte in lucru”. Dupa cum mi-am obisnuit prietenii de pe fb, vom scrie o alta carte „in direct” 🙂

Sambata si duminica insa, o vreme, voi lipsi si de pe fb si de pe blog.

Sunteti pregatiti pentru Renascut din iubire ? 🙂

Foto din arhiva personala

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 4 comentarii

Manastirea Radu Voda

Si totusi iarna… Manastirea Radu Voda

Postat de Mihaela Ion in Fotografii, 0 comentarii