Sunt caldeee!

Surprizele!

Sper să vă placă!

Scuzați calitatea fotografiilor, dar am vrut să împărtășesc, repede, cu voi. 

”Împărăția poveștilor” și ”Bucătăria veselă!”

Mâine voi da toate detaliile. 

Seară de poveste!

Vă îmbrățișez cu drag!

Felul în care urci …

 

Postat de Mihaela Ion in Carti, 0 comentarii

Felul în care urci …

Bună dimiii! 

Mi-a fost dor de voi!

Astăzi cred că vom avea surprize plăcuteee! 

Îmbrățișări multe și sincere!

„Toată lumea vrea să trăiască pe vârful unui munte, fără să știe că adevărata fericire este în felul în care urci pantele abrupte spre vârf.” – Gabriel Garcia Marquez

Împărăția poveștilor

Postat de Mihaela Ion in Citate, 0 comentarii

Precum o picatura de apa…

 M-a acaparat cu totul Împărăția poveștilor” și nu numai. Așa că mă retrag pt a mai pregăti o surpriză. 

Revin atunci când Împărăția poveștilor” va fi gata. S-ar putea foarte curând.

”Lasa-ti viata sa danseze cu usurinta pe marginile timpului, precum o picatura de apa pe marginea unei frunze.” – Rabindranath Tagore

Îmbrățișări!

Lucrăm….

Postat de Mihaela Ion in Carti, 1 comentariu

Volumul 2 – Mai mult decât o carte – Adevărul – 8

 

Atât de smerit … … … A FOST!

Am mai vorbit puțin, apoi l-am invitat la masă.

-Ce-i cu abundența asta? Pentru mine v-ați pregătit așa? a întrebat privind bucatele de pe masă.

-Sigur că pentru Înaltpreasfinția Voastră, a răspuns bătrâna. Și mai avem. Vă pun și un pic de vișinată făcută de mine, a continuat punând vișinată în păhărele.

-Haideți să facem rugăciunea! a zis duhovnicul meu zâmbind.

Spunând rugăciunea a ridicat mâinile pentru a binecuvânta bucatele. În acel moment am simțit că nu doar noi participam la rugăciune, ci întreg Universul, cuprins între mâinile sale.

Ne-am așezat la masă ca la Cina cea de Taină. Atmosfera profund duhovnicească a transformat o cină obișnuită într-o sărbătoare.

Bătrâna îl tot îndemna pe duhovnicul meu să guste din vișinată. La un moment dat s-a ridicat și a plecat la bucătărie să aducă ceva.

-Ce fac? E dezlegare? m-a întrebat, zâmbind, părintele meu.

-Nu, i-am zis în șoaptă. Mai ales că aveți și un tratament de luat.

-Dați-mi, vă rog, sticla să o pun înapoi și las puțin  de tot, un vârf de linguriță, să vadă că beau, pentru că nu vreau să o supăr.

L-am privit și am zâmbit. Delicatețea și smerenia omului din fața mea mă uimeau… a câta oară.

Când s-a întors, gazda, s-a uitat direct la păhărelul din fața duhovnicului meu.

-Vă mai pun un pic de vișinată, Înaltpreasfințite? a întrebat bătrâna văzând că păhărelul e aproape gol.

L-am privit pe duhovnicul meu și am zâmbit discret.

-E suficient. Vă mulțumesc mult! Este foarte bună. Tot ce pregătiți dumneavoastră este bun, a zis cu multă căldură, fiindu-i recunoscător, și după atâția ani, pentru faptul că l-a găzduit când era student.

Va urma

Volumul 2 – Mai mult decât o carte – Adevărul – 7

Postat de Mihaela Ion in IPS Teodosie - relatări, 1 comentariu