Satul meu noaptea

Balta Doamnei – jud Prahova 

Biserica 

Strada Bisericii

Troita

Bisericuta din lemn 

Foto din arhiva personala

Postat de Mihaela Ion in Fotografii, 1 comentariu

Renascut din iubire – 70

Nicolas a oftat şi şi-a dus mâna în dreptul inimii.

-Nu mai pot, nu mai pooot!!! De ce blestemul acesta să lovesc într-un om cu totul nevinovat, într-un om care întâmplător îi şi pasă de mine. Nu mai poooot, spunea plimbându-se ca un leu în cuşcă. A urcat la mansardă, a coborât la Valentin, iar a urcat, iar a coborât. Într-un final a adormit îmbrăcat aproape chircit pe marginea patului din dormitorul unchiului său.

Ella neliniştită a luat legume din cămară şi s-a gândit să facă o ciorbă în speranţa că pregătirea mâncării îi va mai distrage atenţia de la gândurile ei. Nu doar nu că nu i-a distras atenţia, dar absorbită de tot de gânduri, curăţând legumele s-a tăiat la deget.

-Ah, ce m-am tăiat, a spus presând degetul rănit şi punându-l sub jetul de apă.

Rana era destul de adâncă. S-a pansat, a abandonat legumele pe jumătate curăţate la bucătărie şi a plecat în dormitor. După un timp a mers din nou la bucătărie intenţionând să arunce legumele curăţate. A luat castronul în care le pusese, a mers la coşul de gunoi, dar s-a întors.

-Nu, nu trebuie să le arunc. Sunt oameni care nu au ce mânca şi eu să arunc mâncarea, doar pentru faptul că nu am o stare sufletească bună? Trebuie să mă adun şi să fac ciorba.

Cu mintea împărţită între gândurile ei şi atenţia pe care trebuia să o acorde preparării mâncării, a reuşit până la urmă să pună ciorba la fiert. La final a tăiat cu grijă leuşteanul, încet, dar l-a tăiat, l-a pus în oală şi a oprit aragazul. Mirosea îmbietor leuşteanul proaspăt pus peste ciorba clocotită. Şi-a pus într-o farfurie puţină ciorbă şi a mâncat-o aproape mecanic. Apoi ca pe pilot automat a spălat farfuria, şi-a făcut duş şi a adormit într-un târziu. Destul de târziu, după ce gândurile îşi făcuseră de cap răvăşindu-i toată fiinţa.

De dimineaţă Valentin a avut grijă să o sune pe Ella să-i amintească să meargă la el, dar şi pe Nicolas să-i reamintească cum trebuie să se comporte. Pe la amiază Ella cu inima strânsă l-a sunat pe Nicolas

-Te-am deranjat să-ţi spun că Valentin a insistat să trec pe-acolo.

„Să fii fiară cu ea, ai înţeles?” îi răsunau în minte cuvintele nemilosului său unchi.

-Chiar că m-ai deranjat, a zis cu strângere de inimă. Bine, treci, fă ce vrei. Ai cheia intră verifică şi pleacă, a spus şi a închis.

Simţea că i se topeşte inima de durere. Singurătatea şi frica de abandon însă, îl făceau să joace un teatru dureros.

Va urma

Foto – internet

Postat de Mihaela Ion in Carte in lucru, 4 comentarii

Dor…

Uneori parca mi-e dor :

-de alimentara de la colţul străzii,

-de marmelada de pe tejghea,

-de pâinea neagră din coşul de nuiele,

-de maşina cu butelii,

-de dulceaţa de cireşe amare din cămara bunicii,

-de praful de pe uliţă,

-de căruţa cu îngheţată,

-de copilul care am fost…

Uneori… mi-e dor de copilărie

M.I. 

Foto – internet

 

Postat de Mihaela Ion in Ganduri, 4 comentarii

Da…

Postat de Mihaela Ion in Citate despre iubire, 0 comentarii