Oare as fi dispusa sa imi sacrific fericirea…

 

Buna seara, doamna! Sunt fericita posesoare a cartii Calugarul si Alexandra, a gasit-o nasa mea intr-o librarie si mi-a cumparat-o. Am citit-o astazi. Ma simt datoare sa va spun ce am inteles eu dintre randuri. Dar, mai intai, o sa va spun ca personajul meu favorit este Ciprian. Pentru simplitate si smerenie, pentru felul lui curat si sincer, pentru ca de la el si de la Alexandra am inteles ca adevarata noastra fericire si felul in care ne putem gasi pe noi, este sa ne gasim in slujba altuia. Sa fim utili si de ajutor, asta ne e scopul.

Daca la Calugarul m-am intrebat ce am facut eu pentru altul (pentru ca de acolo am inteles ca e usor sa dam vina pe persoane/situatii, dar de fapt, conteaza ceea ce facem noi pentru cei din jurul nostru), cartea Calugarul si Alexandra m-a facut sa ma intreb cate as putea indura pentru ca persoanele pe care le iubesc sa isi urmeze scopul real? Oare as fi dispusa sa imi sacrific fericirea pentru fericirea lor? Le randuieste Dumnezeu pe toate, dar tarziu intelegem ca toate sunt spre binele nostru.

Multumesc pentru lectie!

A. S.

Lasă un răspuns