O viață în slujba aproapelui

 

Dida Popescu, deosebita soție, mamă, bunică, prietenă și-a pus toată viața în slujba aproapelui. Deși au un singur copil, împreună cu soțul domniei sale, d-nul Lazăr Popescu, au crescut zeci de copii orfani sau din familii defavorizate, cu tot ce presupune creșterea unui copil. Familia Popescu a sponsorizat foarte multe mănăstiri, ba a și ctitorit câteva, a ajutat biserici și familii fără posibilități materiale. Casa familiei Popescu este în permanență plină. Oameni veseli sau triști, cu sau fără probleme au trecut și trec zilnic pragul casei acestei minunate familii.

Dida Popescu în momentul în care afla că cineva are probleme de sănătate, se ocupa de el ca de un membru al familiei. S-a îngrijit de foarte mulți bolnavi, mergând zilnic la spitale, ducându-le alimente și alte lucruri necesare.

De foarte multe ori când mergeam la domnia sa o găseam la bucătărie, făcând mâncare în cantități foarte mari. ”Asta nu e bucătărie este cantină” îi spuneam zâmbind. Și cam așa era. De când o cunosc, și o cunosc mai de mai bine de 23 de ani, o știu doar așa, în slujba aproapelui. Nu cred că a fost o zi în care să nu ofere ceva cuiva. Tot ce făcea, făcea cu toată dăruirea.

D-nul Lazăr Popescu, zdrobit de durere, a zis că poate Dumnezeu are nevoie de ea acolo sus. Da, poate are. Poate locul ei de Lumină o așteaptă să-i bucure sufletul său jertfitor. Și de acolo de sus poate trimite razele sale de iubire, pt că iubirea e nepieritoare.

   

 

Lasă un răspuns